Cabinet de psihologie în Sibiu - Oana Vasiu

S-o ajutam pe Madalina!

2012-01-26T14:01:00.000-08:00

Madalina are 19 ani iar la nastere a avut asfixie alba, scor apgar 1. Aceasta inseamna ca inima si respiratia ei au incetat un timp sa mai functioneze. Doctorii au reusit sa o readuca la viata dar, din cauza lipsei de oxigen, unele celule nervoase din creier au murit sau au ramas mai micute. De aici a rezultat boala ei - tetrapareza spastica, adica paralizie totala: maini, picioare, vorbire.

Am cunoscut-o pe Madalina in cadrul Asociatiei Umanitare si Club Sportiv "Hermannstadt" ale Persoanelor cu Handicap Neuro-locomotor din Sibiu, unde am lucrat ca psiholog. Este o fata speciala, sensibila, inteligenta si cu simtul umorului. M-am bucurat de prezenta Madalinei in grupurile de suport pentru copii pe care le-am organizat, ea ajutandu-ma cu creativitatea si cu spiritul ei de observatie.

Mai jos puteti citi a compunere a Madalinei:

Ultima tema

Aceasta tema este ultima. Niciodata nu mi-a fost atat de greu sa-mi scriu tema. Nu e o tema grea, din contra, e usoara, dar a fost unul din lucrurile cele mai grele. Am un nod in gat ... si un gol in suflet. Saptamana asta mi-am dorit pentru prima oara sa opresc timpul si, cu cat imi doream mai mult, trecea mai repede.

Apoi mi-am amintit cum a inceput totul … ca o poveste.

Orice poveste incepe cu: ,,a fost o data,, (asa imi spuneati la limba romana) o fetita mai speciala si, de aceea, avea nevoie de o scoala speciala. La varsta de 7 ani a mers la o scoala normala. Patru ani a incercat sa dovedeasca ca si si ea este ca si ceilalti, normala. In primul an parea ca a gasit scoala si profesoara potrivita, dar profesoara a plecat peste mari si tari la sotul ei.

Scoala a inceput sa o respinga pe fetita speciala si pana la urma a inlaturat-o. Fetita a suferit foarte mult. Dupa cativa ani mama a gasit o scoala cu adevarat speciala pentru o fetita speciala (ma joc cu cuvintele).

La inceputul anului, a venit profesoara la ea acasa si a gasit o fetita care era speriata de faptul ca a fost respinsa. De la inceput s-au inteles foarte bine pentru ca si profesoara era speciala. Au urmat zile in care fetita se pregatea pentru scoala cu multa bucurie, isi facea temele cu mult drag chiar daca facea eforturi mari sa scrie. Toata saptamana se pregatea pentru ziua in care profesoara venea la ea. O astepta cu mare bucurie.

Asa profesoara si fetita au calatorit in lumea cartilor, patru ani. Isi aminteste cum ii spunea despre stele, despre plante, si tine minte aproape totul. Chiar si acele cateva cuvinte pe care i le-a spus despre floarea-de-colt. Ca este o floare mica, gingasa, catifelata, si ca este pe cale de disparitie, creste sus pe culmile muntilor intre pietre, in conditii grele, dar este cu adevarat speciala. Asa o vedea fetita pe profesoara ei, ca pe floarea-de-colt.

Anii au trecut cat se poate de frumos, profesoara se ocupa de fetita cu multa dragoste, daruire si pricepere. Totul era bine, frumos, si parea ca nu se mai termina niciodata.

Fetita a invatat multe, mai putin cum sa treaca peste ultima zi de scoala si sa se desparta de profesoara ei.

Povestea ramane fara sfarsit (cu toate ca mi-ati spus ca povestile se termina cu izbanda personajului pozitiv si cu expresia ,,si au trait multi ani fericiti,,).

Doamna profesoara, intotdeauna ati avut raspunsuri la toate intrebarile mele.

Care credeti ca e sfarsitul acestei povesti?

Povestea Madalinei nu se termina aici. Povestea inca se scrie si poate fi scrisa de cei care doresc sa o ajute.

Incepand din anul 2009, ea a trecut prin 2 operatii la Chisinau, in urma carora si-a recapatat in mica masura controlul asupra muschilor corpului. In continuare mai are nevoie de inca o astfel de interventie medicala, in valoare de 1850 de euro. Aceasta operatie o va ajuta sa fie independenta si povestea sa devina mai interesanta, pentru ca Madalina va putea sa descopere multe alte lucruri si sa aiba bucurii despre care, acum, nici nu viseaza ca ar fi posibile.

Pentru aceasta exista un cont curent in lei la Banca Transilvania pe numele Barbulescu Madalina Andreea:

IBAN RO54BTRL03301201I24642XX

Articole mai vechi despre Madalina:

Ajutaţi-o pe Mădălina să devină independentă!

Mădălina, o minte sclipitoare

Oana Vasiu

Psiholog clinician

tel. 0740074070

Depresia II

2012-01-21T05:28:00.000-08:00

De ce sufăr de depresie?

Deşi în domeniul medical majoritatea bolilor au cauze clare şi pot fi vindecate în urma unui tratament medicamentos sau a unei intervenţii chirurgicale, în domeniul psihologic lucrurile nu stau atât de simplu. Felul în care o persoană gândeşte, simte sau acţionează este influenţat de un cumul de factori genetici, fizici şi sociali. Astfel, depresia poate fi cauzată parţial de o moştenire genetică, de probleme de sănătate, abuz de droguri sau alcool, dar şi de traume sau abuzuri în copilăria timpurie, dificultăţi financiare sau profesionale, probleme în cuplu, trecerea printr-o perioadă dificilă, lipsa suportului social sau singurătate. Deseori observăm că depresia este un mod în care psihicul ne arată că sufletul suferă, că o rană mai veche sau mai nouă nu este vindecată, iar această rană nu permite persoanei să se bucure de viaţă şi să îşi folosească în mod optim capacităţile şi calităţile pentru a trăi echilibrat. Determinarea cauzei suferinţei constituie primul pas spre vindecare. Persoanele care suferă de depresie trebuie să-şi amintească de faptul că această boală se poate vindeca (deşi acum lucrurile par a fi definitive, acesta este doar un simptom al depresiei) şi să apeleze la suportul familiei, prietenilor şi al specialiştilor (psihiatru şi psiholog). Tendinţa de izolare şi dificultatea de a se deschide către ceilalţi sunt tot simptome ale depresiei, deci începeţi cu paşi mici şi cereţi ajutor!

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tel. 0740.074070

Depresia I

2012-01-21T05:27:00.000-08:00

Sufăr de depresie?

Stările de tristeţe sunt o parte normală a vieţii, ca reacţie la dificultăţi, despărţiri sau stres. Totuşi, dacă disperarea şi golul interior iau locul tristeţii trecătoare, atunci e posibil să suferiţi de depresie. În acest caz, este posibil să observaţi că activităţile vechi nu vă mai interesează, că vă vine greu să vă desfăşuraţi rutina zilnică, poate că vă retrageţi treptat din viaţa socială şi renunţaţi la hobby-uri, simţindu-vă extenuat toată ziua. În depresie, apar tulburări de somn sau de alimentaţie, dificultăţi evidente de concentrare pe activităţi sau studiu, stări de apatie, dezinteres, sentimente de vinovăţie, de neajutorare, dificultăţi în controlarea gândurilor negative, a comportamentului (care uneori poate deveni agresiv verbal sau fizic), a emoţiilor neplăcute, apărute fără motiv. Uneori depresia este descrisă ca „viaţa într-o gaură neagră” sau ca o nereuşită în a-şi trăi propria viaţă. Vă puteţi simţi neînţeles, ca şi când nimănui nu-i pasă de ceea ce simţiţi sau nimeni nu vă poate ajuta cu adevărat. Unele persoane au impresia că viaţa nu mai merită trăită, că ar fi mult mai uşor dacă totul s-ar termina, dacă ar muri (în acest caz, solicitaţi ajutor imediat!). Situaţia poate părea fără speranţă în prezent dar, cu ajutor din partea familiei şi prietenilor şi cu suport de specialitate, depresia poate fi învinsă şi vă puteţi regăsi echilibrul interior.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tel. 0740.074070

Proaspeţii părinţi şi dificultăţile emoţionale III

2012-01-21T05:26:00.000-08:00

„De când s-a născut bebeluşul, nu ne mai regăsim ca şi cuplu!”

După naşterea primului copil, ambii părinţi se confruntă cu o avalanşă de emoţii noi, unele dintre acestea fiind bazate pe experinţe vechi, din perioada când ei înşişi erau bebeluşi. Emoţiile resimţite atunci în relaţie cu mama sunt fixate adânc în inconştientul personal, ele fiind activate de venirea pe lume a bebeluşului, dar fără conştientiza cauza. Astfel, proaspeţii părinţi pot ajunge să se simtă precum un copil care are nevoie de ajutor, căutând sprijin la partenerul de cuplu şi ducând la o supra-încărcare cu sarcini a celuilalt. În plus, bazându-se pe modelele propriilor părinţi, fiecare partener îşi începe viaţa de părinte cu un set de aşteptări privitoare la celălalt. În măsura în care acestea sunt împlinite, viaţa de cuplu este resimţită ca fiind satisfăcătoare sau nu. Toate acestea sunt resimţite deseori ca pe ceva care ne controlează stările emoţionale şi capacitatea de decizie, astfel fiind necesară o diferenţiere a aşteptărilor provenite din modelele parentale de cele bazate pe specificul relaţiei de cuplu, privitoare la realitatea prezentă, în acelaşi timp cu discutarea tuturor emoţiilor, gândurilor şi aşteptărilor cu partenerul de cuplu. Pentru aceasta, puteţi să notaţi pe o hârtie emoţiile şi gândurile care apar în diverse situaţii şi să le discutaţi împreună, deschis şi fără reţineri, cu calm şi răbdare, lăsând bebeluşul cu cineva din familie sau cu o bonă. Acordaţi-vă timp doar pentru voi, ieşiţi împreună în oraş şi bucuraţi-vă de viaţa de cuplu ca şi în trecut, amintindu-vă tot timpul de iubirea care vă uneşte.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tel. 0740.074070

Cabinete logopedice interșcolare în jud. Sibiu

2012-01-16T08:07:00.000-08:00

Informațiile următoare sunt preluate de pe site-ul Primăriei Sibiului, adresa http://www.sibiu.ro/ro2/alte%20unitati.htm

UNITATI CONEXE ALE ÎNVATAMÂNTULUI PREUNIVERSITAR

La nivelul învatamântului prescolar, primar si gimnazial, pe lânga unele unitati representative, se organizeaza centre logopedice judetene interscolare, coordonate de inspectoratele scolare, ca structuri de învatamânt special integrat.
În municipiul Sibiu, functioneaza urmatoarele cabinete logopedice:

CABINETUL LOGOPEDIC NR. 1 – SCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 21
SIBIU-Str. Luptei Nr.27, Tel:240693 E-mail: sc21sb@isjsibiu.ro

CABINETUL LOGOPEDIC NR. 2 – COLEGIUL NATIONAL PEDAGOGIC “A. SAGUNA”
SIBIU- Str. G-ral. Magheru Nr. 36, Tel:430809 E-mail: office@cnpas.isjsibiu.ro

CABINETUL LOGOPEDIC NR. 3 – LICEUL TEORETIC “O. GHIBU”
SIBIU- Str. Bihorului Nr. 3, Tel:224882 E-mail: lghibu@isjsibiu.ro

CABINETUL LOGOPEDIC NR. 4 – GRADINITA NR. 15
SIBIU- Str. Gladiolelor Nr. 13 A
Tel: Tel:231627

CABINETUL LOGOPEDIC NR. 5 – GRADINITA NR. 14
SIBIU- Str. Vasile Aaron
Tel:249292

Proaspeţii părinţi şi dificultăţile emoţionale II

2011-12-11T08:49:00.000-08:00

„Mă bucur că am devenit tată, dar nu îmi mai găsesc locul în casă! Ce să fac?”

Mulţi bărbaţi cred că ştiu ce înseamnă să fie taţi, însă, abia când devin părinţi, pornesc în aventura vieţii lor. Această aventură este începută cu multe emoţii, expectanţe, bucurie, iubire, dar şi temeri, frustrări, nelinişte şi chiar anxietate, chiar dacă s-au pregătit, citind sau discutând cu alţi taţi. Relaţia proaspătului tătic cu bebeluşul este impregnată de emoţii mai vechi, pe care acesta le-a avut în trecutul îndepărtat, în relaţia cu propriul lui tată. În plus, spre deosebire de generaţiile trecute, de la tăticii moderni se aşteaptă mai mult: ei merg la serviciu, dar în acelaşi timp se implică activ în creşterea celor mici. Ca şi mamele, taţii renunţă la multe aspecte ale vieţii lor, unii tătici se simt lăsaţi pe dinafară, fiind mai puţin importanţi în viaţa soţiei decât bebeluşul, iar alţii au aşteptări foarte ridicate de la ei înşişi. Toate acestea pot deveni copleşitoare. Dragă tăticule, îngrijorându-te nu vei rezolva nimic. Încearcă să te relaxezi şi să rezolvi fiecare situaţie pe rând, atunci când aceasta apare. Vorbeşte-i soţiei tale despre dificultăţile şi temerile pe care le ai şi încercaţi să vă luaţi căte o seară liberă pentru a vă vedea cu prietenii, pe rînd sau împreună (solicitând ajutorul familiei sau al unei bone pentru a sta cu bebeluşul). Nu renunţa complet la vechile hobby-uri, ai răbdare cu tine însuţi şi susţine-ţi familia cu calm şi iubire.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Proaspeţii părinţi şi dificultăţile emoţionale

2011-11-29T03:53:00.000-08:00

„Sunt mama unui bebeluş minunat, dar uneori simt că nu mai rezist! Ce se întâmplă?”

A deveni părinte presupune deseori apariţia unor emoţii amestecate, de împlinire şi bucurie, dar şi de teamă, izolare, neputinţă, nesiguranţă sau chiar furie. Viaţa unei proaspete mămici este plină de schimbări, multe renunţări, iar toate acesea pot duce la stress. Ea renunţă la viaţa ei din trecut pentru a îngriji un bebeluş minunat pe care îl iubeşte enorm, dar care este total dependent de ea. Tocmai de aceea ambivalenţa resimţită în aceste situaţii este normală. Multe mămici simt că nu mai ştiu cine sunt, că suferă un blocaj, că parcă viaţa le-a fost invadată şi nimic din ce era nu mai există. Pe de altă parte, pot apărea temeri legate de a nu eşua ca părinte, de a nu îi face rău copilului din lipsă de experienţă, de a nu fi un părinte rău. Dragă mămică, tocmai aceste temeri te vor ajuta să devii un părinte mai bun, pentru că te vor impulsiona să înveţi şi să te dezvolţi. Încearcă să ai răbdare cu tine însăţi, fă pauze în care să stea altcineva cu bebe, chiar şi 10-15 minute, păstrează legătura cu prietenele, fă zilnic ceva ce îţi place şi te relaxează, râzi şi dansează cu bebe în braţe. Ceea ce faci acum este foarte important, în aceşti primi ani de viaţă ai copilului tău se pun bazele dezvoltării lui emoţionale, iar efortul tău este răsplătit în prezent cu zâmbetele lui, iar în viitor cu a-l vedea crescând armonios, sănătos şi fericit.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Grup de autocunoastere şi dezvoltare personală prin expresie artistică

2011-11-20T04:13:00.000-08:00

Participând la aceste module, veţi avea ocazia de a vă explora abilităţile creative şi talentul artistic, observând în acelaşi timp cum se manifestă anumite părţi din sufletul şi mintea dumneavoastră în creaţiile artistice. Participarea la oricare dintre module nu crează obligativitate pentru înscrierea la celelalte.

Modulul 1: Exprimare prin intermediul desenului artistic si al picturii

Primul modul vă va oferi ocazia să vă relaxaţi, lăsându-vă degetele să creeze lumi colorate, dar şi să aflaţi lucruri noi despre dumneavoastră. Vom folosi diverse unelte, precum creioanele colorate, cerate sau aquarelabile, cărbunele, culorile tempera etc., şi diverse tehnici precum pictura cu degetele sau pointilismul.

Durata: 5 şedinte a câte 90 de minute

Şedintele vor avea loc sâmbăta, de la ora 10:00

Prima şedinţă: 26 nov. 2011 (ultima şedinţă, cea din 24 dec, va fi mutată în timpul săptămânii)

Costuri: 280 ron/ întreg modulul (20% reducere din preţul iniţial de 350 ron).

Vino cu o prietenă şi plătiţi fiecare numai 260 ron!

Organizează un grup de 5 persoane şi plăteşti numai 175 ron!

Înscrieri: psih. Oana Vasiu, tel. 0740.074070, e-mail oana.vasiu@yahoo.com

Modulul 2: Exprimare prin intermediul ritmului şi al jocului de rol

Modulul 3: Exprimare prin intermediul modelajului în lut

Detalii despre modulele 2 şi 3, în curând.

Grup de dezvoltare personală prin expresie artistică

2011-11-19T05:34:00.000-08:00

Ne-am lăsat degetele să exploreze cu culorile pe hârtie, iar imaginile ne-au dezvăluit o lume lăuntrică nebănuită!

Rezultatele primului grup, în câteva imagini şi cuvinte:

...O lume lăuntrică nebănuită!

(Foto sus: mini-expoziţie cu lucrări ale participanţilor la primul grup)

Ce ai descoperit?
Redefinire şi linişte!

Ce ai descoperit?

Exprimare şi deblocare!

Ce ai descoperit?

Autocunoaştere, încredere şi căldură!

Ce ai descoperit?

Încredere (că până la urmă pot orice), bucurie şi speranţă!

Vă aştept cu drag la următoarele ateliere!

Tulburările de anxietate

2011-11-19T04:16:00.000-08:00

Pot fi prevenite stările de anxietate şi panică?

Deşi nu există un set de strategii specifice care să prevină o tulburare de anxietate (cauzele diferă de la o persoană la alta), totuşi puteţi preveni preluarea controlului vieţii dumneavoatră de către aceste stări. Stabiliţi-vă un program zilnic echilibrat, care să cuprindă suficient somn, mese regulate, relaxare, activităţi plăcute şi liniştititoare. Este bine să existe un program clar de muncă, pe care să îl respectaţi. Amintiţi-vă că, pentru a putea lucra sau a vă îngriji fmilia, trebuie să fiţi sănătos. Angajaţi-vă în activităţi care să vă aducă satisfacţii financiare dar şi profesionale, astfel încât să vă simţiţi mândru de performanţele personale. Renunţaţi la toate gândurile negative, păstrându-le pe cele care vă aduc calm şi relaxare, care vă conduc spre rezolvarea pozitivă a situaţiilor de viaţă, luminându-vă starea de spirit. Amintiţi-vă prin ce sunteţi special şi ce le place celorlalţi la dumneavoastră, pentru ce sunteţi recunoscător în viaţă (sănătate, iubirea familiei şi a prietenilor, casă, mâncare, loc de muncă etc.) şi încercaţi să-i ajutaţi şi pe cei care au mai puţin decât dumneavoastră. Găsiţi timp săptămânal pentru a ieşi cu prietenii, pentru a vă plimba în natură, pentru a râde şi a vă bucura de părţile frumoase ale vieţii. Oferiţi-vă mici plăceri zilnice, aveţi răbdare cu propria persoană şi îngrijiţi-vă corpul şi sufletul cu iubire şi respect.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

2011-11-07T23:03:00.000-08:00

Cum recunoaştem o criză de anxietate?

Cu toţii trăim la un moment dat o stare de anxietate, înaintea unui examen, a unei întâlniri sau a unui eveniment important. Totuşi, există persoane care resimt această stare la un nivel mult mai ridicat, fără să aibă un motiv extern precis. O persoană care trece printr-o criză de anxietate poate resimţi frică nemotivată, agitaţie interioară, îngrijorare că ceva rău urmează să se întâmple, insomnie sau coşmaruri, dificultăţi de concentrare a atenţiei şi în relaţiile cu ceilalţi sau la locul de muncă, dezinteres faţă de orice activitate, inclusiv unele simptome fizice, precum ameţeli, dureri de cap, tremor, transpiraţii abundente, palpitaţii, dureri, junghiuri sau amorţeli musculare, tulburări digestive (indigestie, diaree) etc. Aceste simptome pot deveni atât de puternice încât persoana se simte înspăimântată şi imobilizată, ajungând treptat să se retragă din viaţa socială de teama apariţiei unei astfel de crize în public. Cei care suferă de o astfel de tulburare ajung să se simtă ruşinaţi, deşi fără motiv, de situaţia în care au ajuns, destăinuindu-le cu greu celor apropiaţi stările prin care trec, de teama de a nu fi judecaţi greşit. Din păcate, tocmai această retragere şi însingurare favorizează deseori apariţia crizelor de anxietate, persoana suferindă simţind că pierde controlul asupra propriei vieţi. Este importantă discutarea situaţiei cu medicul de familie, acesta fiind în măsură să trimită către medici specialişti, inclusiv psihiatriu şi psiholog.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

2011-11-07T23:02:00.000-08:00

Ce este şi ce nu este anxietatea?

În general, anxietatea este un răspuns psihic la o stare de stress. Persoanele care suferă de această tulburare se pot afla într-o situaţie pe care o gestionează cu dificultate, fiindu-le pusă identitatea, sănătatea sau viaţa în pericol, sau fiind nevoiţi să îşi falsifice emoţiile sau credinţele pentru a se adapta. O altă situaţie posibilă este aceea în care contextul prezent declanşează amintiri vechi ale unor probleme nerezolvate sau chiar traume, în care existenţa cuiva apropiat sau a propriei persoane a fost pusă în pericol. Astfel, anxietatea devine un semnal de alarmă pentru o situaţie de pericol, indiferent dacă acest pericol este real sau imaginar, referindu-se la prezent sau la trecut. Putem privi anxietatea ca pe o atenţionare din partea psihicului că ceva trebuie schimbat, probleme vechi trebuie rezolvate, traume vechi se cer vindecate, fiind vorba despre emoţii blocate şi reprimate în inconştient, sau pur şi simplu despre un mod eronat de a privi şi a gestiona situaţiile de viaţă. Deşi uneori este asociată cu anumite condiţii psihiatrice (ex. în depresie) sau medicale (ex. în tulburări endocrine), aceasta nu înseamnă că cel care suferă de anxietate va înnebuni şi nici că are o boală gravă şi incurabilă. Acesta este mai degrabă atenţionat asupra urgenţei cu care trebuie să caute şi să vindece cauzele din trecut, fiind sincer cu emoţiile şi gândurile sale din prezent şi învăţând să aibă încredere în el şi în viitorul său.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de anxietate

2011-11-07T23:01:00.000-08:00

„Sufăr de anxietate! Ce să fac?”

Pentru a vinedeca stările de anxietate se poate interveni pe mai multe planuri, pentru fiecare putându-se apela la diferiţi specialişti. Este importantă discutarea situaţiei cu medicul de familie, acesta fiind în măsură să vă trimită către medici specialişti, inclusiv psihiatru şi psiholog (clinician sau psihoterapeut). Totuşi, cel mai important specialist, cel care are rolul principal în vindecare, sunteţi chiar dumneavoastră! Încercaţi să găsiţi modalităţi de a vă relaxa, faceţi sport sau plimbări zilnice, ieşiţi cu prietenii, odihniţi-vă mai mult, hrăniţi-vă sănătos şi încercaţi să eliminaţi factorii stresori din viaţa de zi cu zi. Găsiţi-vă un hobby sau reluaţi unul mai vechi, acesta vă va oferi ocazia să vă relaxaţi şi să vă valorificaţi abilităţile. Amintiţi-vă să vă bucuraţi de părţile frumoase ale vieţii, de familia şi prietenii care vă iubesc şi vă apreciază. Începeţi să ţineţi un jurnal în care să vă notaţi emoţiile declanşate de diverse situaţii, gânduri sau amintiri care aparent nu au sens sau legătură cu contextul şi pe care simţiţi că nu le puteţi controla. Treptat veţi afla cauza anxietăţii, ce a rămas nevindecat sau ce trebuie schimbat în prezent. Evident, nu este uşor. Un psiholog vă poate ajuta să descoperiţi cauza anxietăţii şi să o eliminaţi, fiind lângă dumneavoastră şi susţinându-vă pe parcursul acestui drum dificil spre echilibrul interior.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Atelier de dezvoltare a creativităţii

2011-10-29T22:48:00.000-07:00

Creativitatea este necesară în toate domeniile vieţii şi pe tot parcursul ei, fiind folosită nu numai în artă, ci şi ori de câte ori dorim să găsim noi modalităţi de abordare şi rezolvare a unei probleme sau situaţii. Este important de aceea să le creăm copiilor noştri oportunităţi de joacă activă, încurajându-i să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea.

În cadrul acestui atelier vă propunem dezvoltarea abilităţilor creative ale celor mici prin intermediul tehnicilor de joc ce permit explorarea şi experimentarea, utilizând forme, culori, texturi şi obiecte diferite.

Grup ţintă: activităţile sunt destinate părinţilor cu copii cu vârste cuprinse între 2 şi 3 ani (participarea unuia dintre părinţii fiecărui copil este necesară şi, de ce nu, distractivă, întărind de asemenea relaţia părinte-copil).

Activităţi: jocuri de construcţie/deconstrucţie, tehnici specifice de dezvoltare a creativităţii ce utilizează colaje, pictură şi modelaj în plastilină, jocuri exploratorii şi multe surprize.

Durata: 6 şedinţe săptămânale a câte 50 de minute (o lună şi jumătate).

Număr de locuri: minim 4, maxim 7. Înscrierile se fac după principiul „primul sosit, primul servit”.

Data începerii: Data se va stabili imediat ce s-a strâns numărul minim de participanţi. Şedinţele se vor ţine sâmbăta dimineaţa.

Costuri: în funcţie de numărul de participanţi, între 90 şi 150 ron / atelier, plata integrală la prima întâlnire.

Specialist: Oana Vasiu, psiholog clinician atestat de Colegiul Psihologilor din România şi master în psihoterapie analitică, membru al Asociaţiei Psihologilor din România şi al Asociaţiei Române de Psihologie Analitică, cu o experienţă de 10 ani în organizarea atelierelor pentru copii.

Înscrieri şi informaţii suplimentare la: Gianina Diţă, tel. 0740 246834, e-mail: gianina.dita@yahoo.com

SĂ ÎNVĂŢĂM PENTRU COPIII NOŞTRI! Curs interactiv de parenting

2011-10-28T03:55:00.000-07:00

Modulul I: Cum gestionăm agresivitatea copiilor?

În cadrul acestui modul vă propunem să participaţi la discuţii despre agresivitatea copiilor de orice vârste, cauzele şi semnificaţia ei, cu scopul de a putea identifica nevoile şi dorinţele din spatele acceselor de furie şi de a găsi modalităţi non-agresive de a le preveni sau linişti.

Grup ţintă: Activităţile sunt destinate părinţilor cu copii de orice vârste.

Durata: 3 şedinţe săptămânale a câte 90 de minute.

Şedinţa I: Prezentare teoretică a subiectului modulului, urmată de prezentarea din partea părinţilor a problemelor din relaţia cu copiii. Fiecare părinte va primi îndrumări specifice pe care le va putea aplica până la următoarea întâlnire.

Şedinţa II: Discuţii despre efectele aplicării tehnicilor în relaţia cu copiii şi despre modul în care au fost gestionate de către părinţi accesele de furie ale copiilor, urmate de ajustări specifice fiecărui caz în parte. Se vor folosi şi jocuri de rol.

Şedinţa III: Ca şi în şedinţa II, cu îndrumări finale pentru fiecare părinte.

Număr de locuri: 7. Înscrierile se fac după principiul „primul sosit, primul servit”. Dacă vor fi mai mulţi doritori, se va forma un al doilea grup.

Data începerii: Data se va stabili imediat ce s-a strâns numărul de participanţi. Şedinţele se vor ţine joia, orele 18:15 - 19:45.

Locaţie: La Cabinetul de psihologie Oana Vasiu, Sibiu, str. Livezii, nr.3, ap.9

Costuri: 75 ron/modul (25 lei/sedinta), plata integrală la prima întâlnire. Dacă doresc să participe ambii părinţi, aceştia vor plăti un singur loc, deoarece este discutată o singură situaţie de familie.

Înscrieri şi informaţii suplimentare: Oana Vasiu, tel. 0740074070, e-mail: oana.vasiu@yahoo.com

Atelier de dezvoltare a abilităţilor sociale

2011-10-24T07:04:00.000-07:00

În cadrul acestui atelier vă propunem dezvoltarea relaţionării sociale a copiilor voştri prin tehnici de terapie prin joc. Joaca este esenţială pentru copii, aceasta reprezentând modul lor principal de dezvoltare fizică şi psihică. Este important astfel să le creăm oportunităţi de joacă activă, încurajându-i pe cei mici să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea.

Grup ţintă: activităţile sunt destinate părinţilor cu copii cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani (participarea unuia dintre părinţii fiecărui copil este necesară şi, de ce nu, distractivă, întărind de asemenea relaţia părinte-copil).

Activităţi: jocuri de rol, jocuri de facilitare a expresivităţii corporale, faciale şi verbale, jocuri de socializare, jocuri de întărire a încrederii în sine şi multe surprize.

Durata: 6 şedinţe săptămânale a câte 50 de minute (o lună şi jumătate).

Costuri: în funcţie de numărul de participanţi, între 90 şi 150 ron / atelier. Se plăteşte locul în cadrul atelierului, deci toate cele 6 şedinţe, indiferent de prezenţă, plata integrală la prima întâlnire.

Înscrieri şi informaţii suplimentare la: Gianina Diţă, tel. 0740 246834, e-mail: gianina.dita@yahoo.com

Copiii mici şi accesele de furie III

2011-10-22T05:22:00.000-07:00

Pe lângă situaţiile în care cel mic are o nevoie pe care reuşeşte să o transmită doar cu ajutorul plânsului şi ţipetelor, mai sunt şi acele situaţii în care copilul resimte o dorinţă pe care nu ştie încă să o gestioneze, şi care nu duce la împlinirea unei nevoi fiziologice sau emoţionale. În astfel de cazuri, puteţi începe prin a-i explica celui mic motivul pentru care dorinţa lui nu poate fi împlinită, amintindu-i pe scurt cum vă aşteptaţi să reacţioneze (să se liniştească, să vorbească frumos etc.). Uneori funcţionează o explicaţie simplă, dar alteori micuţul pare să nu audă nimic. Chiar aşa şi este: în timpul ecceselor de furie, rareori putem fi raţionali. În acest caz puteţi folosi diverse modalităţi de a-i distrage atenţia, precum un obiect, o activitate interesantă, joc, gâdilături, cântec, orice e hazliu. Pentru unii copii funcţionează elementul surpriză foarte bine, iar cel mai surprinzător lucru în aceste momente ar fi o îmbrăţişare. Copilaşii reacţionază foarte bine cînd sunt îmbrăţişaţi, liniştindu-se şi uitând de motivul furiei. Dacă metodele de mai sus nu funcţionează, puteţi încerca să scoateţi pur-şi-simplu copilul din mediul în care face criza, anunţându-l mai întâi cu calm, dar ferm: „Dacă nu te linişteşti, plecăm”. Atenţie, nu ameninţaţi copilul că-l părăsiţi sau că-l daţi altcuiva, deoarece la această vârstă micuţul va trăi reale sentimente de abandon. Nu o face din răutate, ci din lipsa experienţei în a gestiona situaţiile de frustrare.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copiii mici şi accesele de furie II

2011-10-12T04:22:00.000-07:00

Cu toţii ştim că fiecare copil este diferit, motiv pentru care nu există o metodă general valabilă pentru liniştirea acceselor de furie. În plus, fiecare dintre aceste mici „crize” poate fi tratată diferit, în funcţie de motiv. Astfel, atunci când micuţul este obosit sau îl doare ceva (dentiţie, viroză, indigestie etc.), poate fi deranjat de lumini sau sunete puternice, de agitaţie, iar cel mai simplu este să-l mutaţi într-o cameră liniştită, mai întunecată şi să-l ţineţi în braţe până se linişteşte. Unii copilaşi folosesc plânsul pentru a se descărca, atunci când sunte prea agitaţi, deci nu vă alarmaţi şi acordaţi-i spaţiul şi timpul necesar pentru a se calma. În mod similar, micuţul poate fi irascibil înaintea orei de masă, iar accesul de plâns poate fi prevenit sau oprit cu mâncare. Aceste situaţii se întâlnesc cel mai des la micuţii care nu ştiu încă să vorbească (până în jurul vârstei de 2 ani), ei neputând să-şi verbalizeze nevoile. Uneori cel mic are nevoie de atenţie din partea părinţilor, iar câteva minute de joacă împreună, cântece sau râsete vor opri „criza”. Indiferent de motivul accesului de furie, este important să vă păstraţi calmul, să nu strigaţi sau să loviţi copilul, pentru a nu intra într-o luptă de putere din care cel mic încă nu ştie să iasă. O atitudine calmă îl va face să se simtă în siguranţă, oferindu-i şansa să se liniştească, şi îl va ajuta să înveţe o modalitate pozitivă de a gestiona furia.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copiii mici şi accesele de furie

2011-10-04T23:20:00.001-07:00

Ca părinţi, suntem uneori nevoiţi să ne confruntăm cu accesele de furie ale copilaşilor noştri. Uneori aceste stări apar pe neaşteptate, alteori îi vedem la început nemulţumiţi, agitaţi, pentru ca în momentul următor să răbufnească. În timpul unui acces de furie, micuţul poate să ţipe, să plângă, să lovească alte persoane sau să trântească obiecte. Pare că nimic nu îl poate consola, explicaţiile raţionale nu ajung la el, fiind deranjat de orice intervenţie din exterior. Cum pot fi liniştite aceste stări? Primul lucru este să înţelegem cauza lor. Până la vârsta de 2 ani, cei mici reacţionează în acest mod deoarece nu reuşesc să îşi verbalizeze o nevoie (hrană, sete, somn, scutec prea plin, o anumită jucărie, atenţia mamei). Frustrarea de a nu avea nevoia împlinită creşte odată cu lipsa unui răspuns din partea părinţilor. Pentru copilaşii puţin mai măricei, până către 4 ani, accesele de furie apar tot pentru a le fi îndeplinită dorinţa, dar sunt deja folosite pentru a câştiga o luptă de putere. Ei sunt deja mai autonomi şi mai conştienţi de nevoile şi dorinţele lor, reuşind să le exprime cu mai multă uşurinţă, iar dacă acestea nu le sunt îndeplinite imediat, atunci explodează. Cu cât obţin mai des rezultatul dorit în urma unui acces de furie, cu atât vor apela mai frecvent la această metodă pentru a-şi împlini dorinţele.
(Despre modalităţile de gestionare a acceselor de furie, în numărul urmăror.)

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Grup de autocunoastere şi dezvoltare personală prin expresie artistică

2011-09-29T11:56:00.000-07:00

Modulul 1: Exprimare prin intermediul desenului artistic si al picturii

Durata: 5 şedinte a câte 90 de minute

Şedintele vor avea loc sâmbăta, de la ora 10:00

Prima şedinţă: 8 octombrie 2011

Cost: 350 ron/ modul

Înscrieri: psih. Oana Vasiu, tel. 0740.074070

Modulul 2: Exprimare prin intermediul ritmului şi al jocului de rol

Modulul 3: Exprimare prin intermediul modelajului în lut

Detalii despre modulele 2 şi 3, în curând.

Copiii mici şi adaptarea la grădiniţă II

2011-09-27T05:30:00.000-07:00

Cum îi ajutăm pe micuţi să se adapteze la grădiniţă?

Deseori, copilaşii care se obişnuiesc mai greu cu situaţiile şi cu persoanele noi, reacţionează similar şi în această situaţie, despărţindu-se cu dificultate de părinţi. Pentru a-i ajuta să accepte separarea, este important să aveţi o atitudine pozitivă, calmă şi suportivă, amintindu-le în mod constant de ce le place să meagă la grădiniţă. Poate le place o jucărie, un copil sau educatoarea, poate faptul că pot alege dintre mai multe jucării noi. Amintiţi-le toate acestea dimineaţa, în timpul pregătirii de plecare, cu veselie şi entuziasm, întrebându-i cu ce doresc să se joace în acea zi la grădiniţă. Dacă le e teamă din cauză că nu înţeleg când se vor întoarce acasă, explicaţi-le folosind un ceas unde vor fi limbile când vor reveni de la grădiniţă. Puteţi începe un joc, poveste sau desen împreună dimineaţa, pentru a-l termina la întoarcere. Aminiţi-vă că cei mici nu ştiu cum să îşi exprime emoţiile, astfel că au nevoie de ajutor pentru a verbaliza tot ceea ce simt. Le puteţi spune că le înţelegeţi teama, dar că vă veţi întoarce după ei la finalul zilei de muncă, iar atunci veţi avea parte de multă distracţie împreună. Pentru unii copilaşi poate fi mai uşor dacă au cu ei o jucărie preferată sau o păturică, acestea putând fi lăsate în dulăpiorul lor sau în cuier, până la plecare. În scurt timp se vor adapta schimbărilor şi vor îndrăgi grădiniţa.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copiii mici şi adaptarea la grădiniţă

2011-09-19T00:52:00.000-07:00

Până în jurul vârstei de 2 ani, cei mici preferă interacţiunea cu adulţii, iar apoi ei îşi îndreaptă atenţia spre copiii de aceeaşi vârstă cu ei. Învaţă astfel să se joace în grup, împărţind jucării şi urmând reguli de comportament, şi au parte de o mai bună dezvoltare a abilităţilor de interacţiune socială. Unii copii cu vârsta de până la 3-4 ani pot avea dificultăţi de adaptare la grădiniţă, manifestate prin stagnare în dezvoltarea cognitivă sau forme de regres: uită din achiziţiile anterioare începerii grădiniţei şi au tulburări de somn, dezvoltă un comportament opoziţionist şi refuză să vorbească despre grădiniţă, plâng mai mult şi caută compania mamei. Spre deosebire de aceştia, cei care se adaptează cu succes schimbărilor presupuse de grădiniţă, se întorc acasă cu o atitudine pozitivă, nerăbdatori să povestească ce au făcut sau să arate ce au învăţat. În cadrul jocului în grup, copiii se stimulează reciproc în dezvoltarea limbajului şi a abilităţilor motrice şi observă asemănările şi diferenţele dintre ei şi ceilalţi, aceasta contribuind la formarea imaginii de sine. În funcţie de calitatea grupului de copii, putem observa la cei mici o evoluţie în dezvoltarea psiho-motrică, dar şi o stagnare, în situaţia în care aceştia sunt stimulaţi mai puţin decât acasă. În general, le este mai uşor să înveţe şi să se adapteze la programul de şcoală copiilor care merg la grădiniţă mai devreme (2-4 ani).

Oana Vasiu

Psiholog clinician

“Mami, vreau la grădiniţă!”

2011-09-10T03:54:00.000-07:00

Când ducem copiii la grădiniţă?

Deoarece aceasta nu face parte din învăţământul obligatoriu (exceptând clasa pregătitoare), fiecare familie va decide dacă şi când să îi ducă pe cei mici la grădiniţă în funcţie de propriul context intrafamilial. Din punctul de vedere al părinţilor care se ocupă de stimularea dezvoltării intelectuale a celor mici, având o pregătire profesională în această direcţie sau informându-se individual din cărţi de specialitate, grădiniţa nu poate aduce ceva nou pentru copiii lor, în aria achiziţiilor cognitive. Pentru ceilalţi părinţi, care nu au pregărirea sau timpul necesar, grădiniţa poate oferi un cadru şi personal calificat în vederea dezvoltării intelectuale a micuţilor. Oricare ar fi contextul familial, părinţii pot lua în considerare începerea grădiniţei pentru stimularea dezvoltării sociale şi emoţionale a copilaşilor, în acelaşi timp cu stimularea motricităţii prin intermediul jocurilor în grup. Astfel, vor şti că micuţul lor este pregătit de grădiniţă, din punct de vedere social, dacă acesta caută compania copiilor de vârsta lui, doreşte să se joace în grup şi o face cu uşurinţă şi poate sta în grija altui adult decât a unuia dintre părinţi timp de mai multe ore. În general, vorbim aici despre copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 4 ani, cei mai sociabili putându-se bucura de grădiniţă începând cu extrema timpurie a acestei perioade.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Stimularea creativităţii copiilor mici

2011-08-31T05:22:00.000-07:00

Creativitatea este necesară în toate domeniile vieţii şi pe tot parcursul ei, fiind folosită nu numai în artă, ci şi ori de câte ori dorim să găsim noi modalităţi de abordare şi rezolvare a unei probleme sau situaţii. Pentru a-i ajuta pe cei mici în dezvoltarea acestei abilităţi, este important să le daţi ocazia să fie creativi. Încurajaţi-i să găsească singuri modalităţi de a obţine ceea ce-şi doresc (cum ar fi asamblarea sau dezasamblarea unei jucării, construirea unui castel din cuburi, rezolvarea unui puzzle etc.), să exploreze şi să experimenteze, folosind diverse obiecte, materiale, forme, culori, sau sunete. Pe tot parcursul demersului lor, oferiţi-le suportul de care au nevoie pentru a reuşi ceea ce şi-au propus, încurajaţi-i şi lăudaţi-le iniţiativele şi reuşitele, dar fără a le impune propriile dumneavoastră idei şi fără a-i critica sau a le limita activităţile. Singurele reguli utile în acest caz sunt cele care au ca scop siguranţa celor mici, bunele maniere şi păstrarea cât mai intactă a jucăriilor şi a obiectelor. Totuşi, unii copii găsesc interesantă desfacerea în părţi componente a diverselor obiecte, acest lucru ajutându-i să înţeleagă modul în care au fost construite şi stimulându-le astfel dezvoltarea cognitivă. În măsura în care obiectele nu sunt importante şi părţile componente nu sunt periculoase pentru cei mici, le puteţi satisface această curiozitate.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

MASTERAT ÎN PSIHOTERAPIE ANALITICĂ

2011-08-25T03:40:00.000-07:00

Ne face placere sa va anuntam inceperea unui nou program formativ organizat de Asociatia Romana de Psihologie Analitica (ARPA).
Inscrierile au loc in perioada 12 septembrie - 22 septembrie 2011, iar admiterea pe 25 septembrie 2011
Admiterea consta dintr-un interviu desfasurat in cadrul Comisiei Profesionale a ARPA (formatori) pe baza unui eseu trimis cu o saptamana inainte de sustinerea admiterii. Intrebarile pentru eseu precum si date privind modalitatile de inscriere si comunicare vor fi prezentate pe site-ulARPA www.psihoterapieanalitica.ro la inceputul lunii septembrie. Pentru lamuriri suplimentare va stam la dispozitie si pe adresa de emailpsihoterapieanalitica@yahoo.com.
Programul metodologic formativ este de tip masteral, similar unui program universitar si se extinde pe o perioada de 2 ani, cu 120 de credite (cursuri, laboratoare, rezidentiat clnic, examene, disertatia finala).

MASTERAT ÎN PSIHOTERAPIE ANALITICĂ

2011-08-25T03:34:00.000-07:00

Asociatia Romana de Psihologie Analitica

FORMARE DE BAZA DE TIP MASTERAL

IN PSIHOTERAPIE ANALITICA

Inscrierile: 12 septembrie - 22 septembrie 2011

Admiterea: 25 septembrie 2011

Admiterea consta dintr-un interviu desfasurat in cadrul Comisiei Profesionale a ARPA (formatori) pe baza unui eseu trimis cu o saptamana inainte de sustinerea admiterii. Intrebarile pentru eseu precum si date privind modalitatile de inscriere si comunicare vor fi prezentate pe site-ul ARPA www.psihoterapieanalitica.ro la inceputul lunii septembrie.

Taxele de admitere si scolarizare la studiile Psihoterapie şi Consiliere Analitică pentru anii universitari 2011- 2012 şi 2012-2013:

Taxa admitere si taxa imatriculare

Taxa scolarizare

- Taxa de admitere: 50 RON

- Taxa de inmatriculare 50 RON

(se va plati dupa admitere odata cu incheierea contractului de studii)

Taxa totala pentru cele 4 trimestre: 2800 Euro

· Taxa de scolarizare, poate fi achitata in 4 transe egale:

I transa 1 octombrie 2011 - 700 Euro

a II a transa 1 februarie 2012 - 700 Euro

a III-a transa 1 octombrie 2012 – 700 Euro

a IV-a transa 1 februarie 2013 – 700 Euro

· Pentru achitarea integrala a primelor 3 semestre se acorda un discount de 8%.

· Pentru achitarea integrala a întregii taxe se acorda un discount de 10%.

Pentru neplata la timp a taxei de se taxeaza 20 lei/zi de intarziere

La inscriere dosarul personal al candidatului va cuprinde:

- Fisa de inscriere, insotita de bonul valoric, reprezentand taxa de inmatriculare;

- Diploma de licenta in copie legalizata ( pentru absolventii promotiei 2011 pana la eliberarea diplomei se accepta adeverinta de absolvire cu examen de licenta cu precizarea mediei la examenul de licenta);

- Certificatul de nastere;

- Certificatul de casatorie (daca este cazul);

- Adeverinta medicala;

- Declaratia;

- Curriculum vitae;

- 2 fotografii ¾ cm;

- Dosar plic

Pentru toate activitatile legate de admitere (inscriere, retragere, contestare, etc.) prezenta fizica a candidatului este obligatorie.

Admiterea se face in limita a 30 de locuri disponibile.

Candidatii declarati admisi trebuie sa achite pana pe 1 octombrie 2011 cel puţin prima transa din taxa de scolarizare si sa semneze Contractul de studiu pentru cei doi ani.

Această formă de învăţământ de formare de baza postuniversitara se adresează conform Legii 213 din 27.05. 2004 absolvenţilor cu studii superioare licenţiaţi:

Ø absolvenţi de psihologie (si cu dubla specializare: psihologie-sociologie, sau psihologie-pedagogie);

Ø absolventilor facultatii de medicina (medici stagiari, rezidenţi, medici specialişti, primari (psihiatri, de medicină generală)

Ø absolventilor de asistenţa sociala, filosofie, pedagogie/psihopedagogie speciala si teologie.

Conform Legii 213, in afara absolventilor de psihologie, celelate categorii pot dobandi competenta in psihoterapie in conditiile completarii studiilor cu un pachet de discipline universitare de specialitate specificate: Psihodiagnostic si evaluare clinica, Psihologie clinica sau medicala; Consiliere saau psihoterapie; Psihiatrie sau psihopatologie; Psihologia sanatatii sau psihosomatica; Psihologia dezvoltarii.

Programul de formare de baza include in pachetul de studii disciplinele: Psihodiagnostic; Consiliere; Psihiatrie; Psihosomatica. Pentru celelalte discipline, se pot organiza cursuri intensive, la cerere.

Bebeluşii şi colicile

2011-07-31T21:54:00.000-07:00

A avea un bebeluş care plânge prea mult poate fi frustrant, obositor şi poate agita întreaga familie. Ca părinţi, veţi dori desigur să aflaţi de ce plânge micuţul, dar din păcate ştiinţa nu poate oferi deocamdată un răspuns exact. Factorii biologici joacă în mod sigur un rol important, dar aici ne vom axa pe cei emoţionali. Există o teorie conform căreaia perioada de aproximativ 3 luni de colici de la începutul vieţii se datorează lipsei unui al patrulea semestru de sarcină. Bebeluşul, la naştere, este brusc bombardat de stimuli pe care îi este dificil să îi gestioneze, fiind în acelaşi timp separat de spaţiul securizant reprezentat de pântecul mamei. Astfel, puteţi încerca să liniştiţi un bebeluş care plânge imitând condiţiile în care a crescut până la naştere: înfăşaţi-l într-o păturică moale şi călduţă, amintindu-i astfel de spaţiul din burtică, legănaţi-l ritmic (dar nu-l scuturaţi!), amintindu-i de mersul mamei cu el în burtică, sau faceţi o plimbare cu căruciorul sau maşina, puneţi-i cântece ascultate în timpul sarcinii, găsiţi un cântecel simplu şi ritmat (timp de 9 luni a ascultat bătăile ritmate ale inimii mămicii lui), amintiţi-i de mângâierea burticii prin masaj, faceţi-i o băiţă caldă (în burtică a stat numai în lichidul amniotic), sau porniţi maşina de spălat sau aspiratorul (în timpul sarcinii, cam aşa aude bebele sângele mamei care trece prin venele din apropierea lui). Fiţi calmi şi cereţi ajutor dacă nu faceţi faţă plânsetelor bebeluşului.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Dezvoltarea intelectuală a copiilor mici

2011-07-27T02:49:00.001-07:00

În jurul vârstei de 2 ani, copiii absorb foarte multă informaţie, iar principalul mod prin care ei exersează cunoştinţele acumulate este jocul. Puteţi să folosiţi jocul pentru a-i învăţa să vorbească, să numere, să deosebească forme sau culori, toate acestea contribuind la dezvoltarea lor cognitivă. Pentru a le dezvolta percepţia, atenţia şi capacitatea de concentrare, citiţi-le cel puţin 15-20 de minute zilnic, în mod interactiv, punând întrebări („Unde este mămăruţa? Câte buline are? Ce culoare are? Ce forma are ea?”). Puteţi chiar să desenaţi împreună după cărţi sau obiecte (jucării, linguri, forme geometrice). Premiza dezvoltării capacităţii de a memora este tocmai exersarea acesteia. De aceea, cântaţi sau recitaţi poezioare împreună, ajutîndu-i să le înveţe. Când vor începe şcoala, ei vor fi deja obişnuiţi să-şi concentreze atenţia pe rezolvarea de probleme prin întrebări şi răspunsuri, şi să memoreze informaţii noi. Alte jocuri şi activităţi: identificaţi diverse sunete, număraţi tot ce observaţi în jur, îndrumaţi-i spre obiecte localizându-le doar verbal (mingea verde de sub masă, ursuleţul este pe scaunul din stânga), descrieţi cât mai amănunţit toate obiectele mânuite (două mere rotunde şi roşii, „Vrei perna pătrată şi albastră sau pe cea rotundă şi mov?”), organizaţi împreună jucăriile după culori, mărime sau specific (maşini, animale de pluş, cuburi de construit).

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Enurezisul nocturn (udarea patului)

2011-07-21T03:47:00.000-07:00

Băiatul meu în vârstă de 5 ani udă uneori noaptea patul, neintenţionat. Ce se intâmplă şi cum pot să îl ajut?

În cazul în care a reuşit deja mai mult de 6 luni să aibă nopţi uscate şi dacă aţi fost deja la medic cu el şi nu este vorba de o condiţie medicală, atunci putem să căutăm motive legate de stress pentru acest enurezis nocturn. Cele mai des intâlnite cauze sunt spitalizarea, începerea grădiniţei sau a şcolii şi naşterea unui frate/ surori. Alţi factori pot fi legaţi de probleme intra-familiale precum divorţul, alcoolismul parental, dificultăţile financiare, abuzul sau neglijenţa. Pentru a vă ajuta băieţelul, este important să aveţi o atitudine calmă faţă de această situaţie, să nu îl certaţi sau să îl ironizaţi, batjocorindu-l de faţă cu alte persoane, deoarece situaţia s-ar putea agrava. El are nevoie de suportul şi întelegerea dumneavoastră acum, deoarece enurezisul poate fi în acest caz un simptom pentru o problemă emoţională. Discutaţi cu el despre tot ceea ce-l supără, ajutându-l să îşi exprime temerile şi suferinţele. Arătaţi-i că sunteţi de partea lui, că îl iubiţi necondiţionat şi că sunteţi deschisă să îl ascultaţi şi să îl ajutaţi, oricare ar fi problema. Dacă manifestă şi alte simptome de anxietate sau regres, mergeţi cu el la un specialist pentru evaluare şi tratament.

Îmi puteţi adresa întrebări din domeniul psihologiei copilului pe adresa oana.vasiu@yahoo.com.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Tulburările de somn la copii

2011-07-05T12:57:00.000-07:00

Un copil care strigă speriat noaptea poate îngrijora toată familia. Cum deosebim posibilele cauze şi ce putem face pentru a-l ajuta? Primul lucru la care ne gîndim atunci când auzim copilaşul strigând noaptea este că are un coşmar. Acestea apar în timpului somnului REM (cu vise), în a doua parte a nopţii. Copilul se trezeşte în urma lor, re-adoarme cu dificultate, iar a doua zi îşi aminteşte de ele. Pentru a-l ajuta, stabiliţi un program de somn precum cel descris în articolul anterior, încurajaţi-l să vorbească despre coşmarurile şi fricile lui în timpul zilei, încercând să înţelegeţi de unde provin acestea. Un alt motiv pentru care cei mici se pot trezi ţipând noaptea este teroarea nocturnă (pavor nocturn). Aceasta apare în prima parte a nopţii, in timpul somnului non-REM (fără vise). Se manifestă în general la copii între 3 şi 8 ani, în mod zgomotos, cu ţipete şi plâns, cu transpiraţii, dar deseori fără ca cel mic să se trezească. După câteva minute adorme la loc, iar a doua zi nu îşi aminteşte evenimentul. Teroarea nocturnă poate fi cauzată de evenimente traumatizante, schimbări importante în viaţa copilului, oboseală şi stress. Dacă cel mic suferă de teroare nocturnă, încercaţi să nu vă alarmaţi, asiguraţi-vă că stă confortabil, dar nu îl treziţi. Păstraţi liniştea şi întunericul în cameră. Oferiţi-i zilnic un mediu calm şi iubitor, fără stress, iar problema va trece de la sine.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copiii şi somnul

2011-06-27T01:05:00.000-07:00

Somnul are un rol foarte important în creştere: acesta facilitează atât dezvoltarea fizică, cât şi pe cea intelectuală (în timpul somnului se fixează informaţiile acumulate în timpul zilei). Lipsa somnului îi face irascibili pe copii, putând ajunge, pe termen lung, la tulburări comportamentale grave. Dar cum îi putem ajuta pe cei mici să aibă parte de suficient somn? Cea mai eficace în acest sens s-a dovedit a fi rutina. Pentru început, e important să existe un orar pentru somnul de zi şi cel de noapte, copilul fiind astfel pregătit să adoarmă mult mai uşor. Un alt lucru important este ca ziua să se încheie in mod calm şi plăcut, cu activităţi din ce în ce mai liniştite (poveşti, cântece, o baie caldă, discuţii despre ziua care s-a încheiat etc.). Puteţi folosi aceleaşi activităţi în fiecare seară, copilul asociindu-le astfel cu introducerea somnului. Atenţie, televizorul şi computerul agită, cu precădere jocurile şi emisiunile care sperie sau îngrijorează, acestea putând provoca tulburări ale somnului. Spaţiul în care doarme copilul e bine să fie cât mai întunecat, liniştit, curat, aerisit şi plăcut; de asemenea încercaţi să-i oferiţi un pat al lui, ajutîndu-l astfel să adoarmă singur. Activităţile de peste zi şi climatul emoţional în care se dezvoltă copilul pot şi ele să influenţeze calitatea şi durata somnului. Asiguraţi-vă că cel mic desfăşoară zilnic activităţi în aer liber, că este înconjurat de persoane iubitoare şi echilibrate psihic şi că nu este inclus în disputele adulţilor.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copilul mic şi joaca (II)

2011-06-21T05:38:00.000-07:00

Copilul meu nu se joacă singur cu jucăriile! Ce să fac?

Fiecare copil se joacă în felul lui: unii folosesc jucăriile cu atenţie şi răbdare, alţii cu brutalitate; unii se joacă pe rând cu câte o jucărie, alţii cu toate de-o dată; unii copii sunt interesaţi doar de cutia jucăriilor, iar alţii sunt mai interesaţi de interacţiunea cu persoanele din jur. Dacă aţi eliminat posibilitatea existenţei vreunei probleme de ordin psihiatric, adică dacă este sociabil şi nu există întârzieri sau regrese în dezvoltarea copilului pe alte planuri, atunci este posibil ca cel mic să nu ştie să se joace singur sau să aprecieze mai mult joaca împreună cu altcineva. Un alt motiv ar putea fi complexitatea prea mare a jucăriilor, neadecvată pentru vârsta lui. Astfel, v-ar putea fi de folos următoarele idei: stabiliţi-vă zilnic un timp de joacă (de cel puţin 30 de minute) cu cel mic, în care să nu faceţi nimic altceva decât să vă jucaţi împreună. Nu sunt necesare jucării scumpe sau foarte sofisticate, nici foarte variate. La vârste mici, copiii apreciază jucăriile simple precum cele descrise în articolul anterior şi joaca repetitivă, care stă la baza învăţării. Explicaţi-i cum să se joace, observaţi-i tendinţele şi propuneţi noi jocuri, dar cel mai important este să-l ajutaţi pe el să vină cu idei noi. În măsura în care îi veţi stimula imaginaţia, încurajându-l cu laude în orice iniţiativă ar avea, copilul va folosi cu plăcere jucăriile pentru a se exprima şi a învăţa lucruri noi.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copilul mic şi joaca

2011-06-14T15:20:00.000-07:00

Joaca este esenţială pentru copii, aceasta reprezentând modul lor principal de dezvoltare fizică şi psihică. Este important astfel să le creăm oportunităţi de joacă activă, încurajându-i pe cei mici să îşi folosească imaginaţia şi creativitatea. Pentru aceasta, începeţi prin a crea un spaţiu de joacă înăuntru cât şi în afara casei, dacă se poate. În casă, acest spaţiu poate fi un colţ de cameră unde să fie toate jucăriile copilului, camera lui, sau chiar câte un colţ în fiecare cameră. Pentru a avea un rol în dezvoltare, sunt suficiente şi jucăriile simple şi ieftine: jocurile cu figuri geometrice viu colorate sau cuburile de construit vor facilita dezvoltarea intelectului şi a motricităţii fine, jocul cu obiecte simple (cutii, capace, linguri de lemn sau nisip, apă, pietre, crengi şi orice mai puteţi găsi împreună în natură) vor susţine dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii, copilul putând să construiască alte obiecte sau amestecuri cu ajutorul lor, iar jocul cu animalele de pluş, păpuşile şi maşinile vor contribui la dezvoltarea relaţionării sociale. În plus, citind, colorând, ascultând muzică şi dansând împreună, îi veţi susţine în dezvoltarea intelectului, a imaginaţiei, exprimării emoţionale şi a motricităţii generale. Pentru a-i satisface curiozitatea, lăsaţi-l să cotrobăie prin sertare şi dulapuri, acolo unde nu există pericole (cuţite, foarfeci etc.). Încurajaţi copilul să vină cu propriile idei de jocuri, lăudându-i fiecare reuşită.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copilul mic şi socializarea

2011-06-14T15:19:00.000-07:00

Cum încurajăm dezvoltarea relaţionării sociale la vârsta de 1 an?

Un copil care ştie cum să interacţioneze cu cei din jurul lui prezintă un nivel mai scăzut de fobie socială, devenind astfel mai uşoară integrarea la grădiniţă şi apoi la şcoală. Deşi unele trăsături în relaţionarea socială sunt ereditare, copiii pot fi educaţi în a dezvolta relaţii echilibrate cu cei din jur. Primul şi probabil cel mai important mod de a învăţa cum să se raporteze la lumea din jurul lor este prin exemplul părinţilor. Pentru aceasta, luaţi copilul cu dumneavoastră în oraş la plimbări sau cumpărături, la restaurant, la muzeu sau în orice alt loc unde poate observa cum interacţionaţi cu oamenii, dându-i astfel şi celui mic posibilitatea să îşi exerseze şi să îşi modeleze comportamentul. Când va fi pregătit, va începe şi el să comunice cu ceilalţi, mai întâi stângace, dar din ce în ce mai corect, pe măsură ce va primi îndrumări şi încurajări. În acest punct este important să nu accentuaţi greşelile certându-l, ci, mai degrabă, să întăriţi comportamentele pe care doriţi să le repete, lăudându-l. Dacă va primi mai multă atenţie atunci când se poartă urât, în viitor va tinde să repete acest tip de comportament. O altă modalitate este prin intermediul păpuşilor: inventaţi situaţii în care păpuşile se întâlnesc, se salută, dezvoltă un scurt dialog, se salută din nou şi pleacă. Folosiţi cîntecele sau replici amuzante în astfel de jocuri scurte, adaptate vârstei copilului mic.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Copilul mic şi exprimarea iubirii

2011-06-14T15:17:00.000-07:00

La vârsta de 1-2 ani, verbalizarea emoţiilor este dificilă. Aşadar, cum îşi exprimă cei mici iubirea? Modul cel mai clar este prin solicitarea sau oferirea îmbrăţişărilor şi a săruturilor. Nu vă temeţi că aceste dovezi de iubire vor răsfăţa copiii şi mai ales nu-i respingeţi. Cei mici au nevoie să ştie că sunt iubiţi şi că iubirea lor este primită. O altă dovadă a iubirii faţă de părinţi este prilejuită de plecarea de acasă sau de întoarcerea acestora. Dacă sunteţi pregătiţi de plecare iar copilaşul vă împiedică (vă aduce jucării, umple scutecul, varsă ceva pe covor etc.) este modul lui de a vă spune „Îmi place să petrec timp cu tine!”. Atunci când vă întoarceţi acasă şi sunteţi întâmpinaţi cu strigăte care par să se audă în tot cartierul, cel mic se bucură de întoarcerea dumneavoastră şi vă transmite că v-a simţit lipsa. Un alt mod în care copiii mici îşi exprimă iubirea este prin împărţirea lucrurilor care îi bucură sau împărtăşirea momentelor frumoase cu părinţii. Atunci când experimentează ceva nou (se joacă cu mâncarea, îşi afundă mâinile în noroi, pictează pe pereţi, mobilă, haine etc.) şi vă arată cu un zâmbet larg isprava lui, cel mic ştie că îi susţineţi nevoia de cunoaştere şi vrea să vă bucuraţi alături de el de fiecare reuşită. Iar dacă vă umple hainele, faţa şi părul de mâncare, încercând să vă hrănească, cel mic încearcă să vă spună „Vreau să te hrănesc şi să te îngrijesc pentru că te iubesc, aşa cum mă iubeşti şi tu!”

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Putem trece mai ușor prin ”vârsta lui Nu”?

2011-03-16T23:24:00.000-07:00

”Ca părinți, ne așteptăm ca în jurul vârstei de 3 ani, cel mic să treacă prin ”vârsta lui NU”. Ne va răspunde negativ la majoritatea cerințelor, rugăminților și limitelor. Putem face ceva pentru a ne ușura această perioadă?”

Da! Tot ce trebuie să faceți ca părinți este să-l folosiți voi înșivă pe ”Nu” mai rar. Pentru început, înlocuiți-l pe ”Nu” cu ”Da”. De exemplu, în loc de ”Nu mergem acum afară!”, încercați mai bine: ”Da, vom merge afară după ce strângem jucăriile!”. Apoi, transformați propozițiile negative în îndrumări pozitive. În loc de interdicția ”Nu vărsa mâncarea pe covor!”, învățați-l ce să facă: ”Locul mâncării este pe masă, haide în bucătărie dacă vrei să mănânci.”. Dacă e vorba de un pericol, e mai util sa-i spuneți copilului exact ce doriți să facă. De exemplu, dacă se îndreaptă cu mâna spre ceva fierbinte (cuptor, fier de călcat), în loc să strigați ”Nu!”, spuneți ”Arde!”. Dacă se îndreaptă spre drum și trec mașini, îi este mai util să audă ”Stop!” în loc ”Nu!”. Cel mic va ști exact ce trebuie să facă, pe când ”Nu” ar fi prea vag în aceste situații. În măsura în care copilul va fi obișnuit să primească îndrumări precise, explicații și răspunsuri pozitive în locul unui ”NU!” general, va ști și el să răspundă în același mod părinților, când va mai crește.

Îmi puteți adresa întrebări din domeniul psihologiei copilului pe adresa oana.vasiu@yahoo.com. Răspunsurile vor fi publicate în ziarul ”Sibiu 100%”.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

SPRIJIN PENTRU PĂRINȚII SINGURI

2011-03-16T23:21:00.000-07:00

A deveni părinte singur poate avea efecte devastatoare asupra vieții, din toate punctele de vedere. Un părinte singur se poate simți însingurat, furios, trist, neputincios, ajungând chiar să se simtă rău fizic. Totuși, există multe familii monoparentale care funcționează și în cadrul cărora cresc copii fericiți. Desigur, la început nu pare posibil. Totul se năruie în jur, nimic nu mai aduce liniștea. Ce poate face un părinte rămas singur pentru a-și regăsi ehilibrul? În primul rând, luați viața pas cu pas, concentrându-vă pe detaliile zilnice. Rutina și ritualurile de zi-cu-zi vă vor fi utile atât dumneavoastră, cât și copilului care are nevoie de stabilitate și securitate. Concentrați-vă asupra relației cu copilul, încercând să fiți un părinte cât mai bun. Apoi, nu vă îndepărtați rudele, frații, părinții etc. Bunicii copilului pot reprezenta un real ajutor în momentele în care aveți nevoie de o pauză. Prietenii vă pot ajuta să vă relaxați, astfel că este mai bine să nu-i respingeți. Pe lângă toate acestea, vă poate fi util să intrați în contact cu alți părinți singuri, pentru a învăța din experiențele lor. Cum puteți face asta? Participând la grupuri de suport oferite părinților singuri, unde vă puteți împărtăși emoțiile, gândurile, temerile, dificultățile, primind suportul de care aveți atâta nevoie. Pentru detalii sau înscrieri într-un astfel de grup, sunati la nr. 0740.074070, e-mail: oana.vasiu@yahoo.com.

Oana Vasiu

psiholog clinician

9 LUNI DIN VIAȚA TA

2011-02-26T05:23:00.000-08:00

TRAINING PSIHOLOGIC
DESTINAT VIITOARELOR MĂMICI

În cadrul ședințelor coordonate de către un psiholog, viitoarele mămici vor primi:

Consiliere psihologică, suport emoțional și relaxare pe perioada sarcinii;
Îndrumare în luarea deciziilor specifice acestei perioade și informare cu privire la:

- evoluția fizică și emoțională a fătului și dezvoltarea legăturii emoționale cu mama și tatăl,

- schimbările ce apar în cele 9 luni de sarcina și după naștere, în relatia cu partenerul de cuplu,

- pregătirea psihologică pentru statutul de părinte,

- transformările survenite în cariera profesională.

Organizarea grupurilor:

Grupuri de maxim 10 participante.
Întâlnirile vor avea loc săptămânal, în 6 ședințe de câte 90 minute, în cadrul cărora fiecare participantă va avea ocazia să își exprime neliniștile și să primească răspunsuri.

Preț training: 150 lei

Înscrieri și informații suplimentare:

Oana VASIU
- psiholog clinician, master în psihoterapie analitică

tel. 0740.074070, e-mail: oana.vasiu@yahoo.com

Te așteptăm!

GRUP DE SUPORT PENTRU PĂRINȚII SINGURI

2011-02-20T23:43:00.000-08:00

Grupul se adresează părinților singuri care doresc să cunoască și alte persoane care se confruntă cu aceleași probleme ca și ei.

Dacă aveți nevoie să vă exprimați emoțiile de furie, tristețe, neputință, însingurare, frică, dacă vreți să vă regăsiți echilibrul dar nu știți cum, vă invităm să participați la grupurile de sprijin pentru părinți singuri. Dacă nu sunteți pregătit/ă să vorbiți, puteți doar să vă odihniți și să ascultați. Cu siguranță veți descoperi un alt părinte singur care va verbaliza ceea ce trăiți dumneavoastră.

În cadrul ședințelor coordonate de către un psiholog veți avea ocazia să propuneți teme de discuție și să primiți răspunsuri pentru problemele cu care vă confruntați.

Locație: Sibiu, str. Livezii, nr.3, ap.9

Durata: 25 de ședințe săptămânale a căte 90 de minute (aproximativ 6 luni).

Preț: 25 lei/ședință

Înscrieri la: tel. 0740.074070 sau e-mail oana.vasiu@yahoo.com

Oana Vasiu

Psiholog clinician

CUM PĂSTRĂM ÎNCREDEREA COPIILOR NOȘTRI?

2011-02-18T14:37:00.000-08:00

Deși încrederea copiilor în părinți există necondiționat încă de la naștere, în timp această situație se poate schimba. O relație de încredere cu copiii stă la baza dezvoltării lor în adulți demni de încrederea celorlalți. Totuși, dacă eșuăm în a păstra o astfel de relație, ei își vor pierde credința în umanitate, iar ca adulți nu vor avea respect pentru legăturile bazate pe încredere. Deci, ce putem face? În primul rând vom folosi puterea exemplului. Nu faceți nimic din ceea ce nu ați vrea ca cei mici să facă. Astfel vor învăța cum să se comporte și, în același timp, își vor dezvolta încrederea în integritatea dumneavoastră. Fiți foarte atenți să nu îi mințiți sau să nu vă audă mințindu-i pe alții, pentru că le veți pierde încrederea. De asemenea, păstrați-vă promisiunile. Uneori este dificil, dar este foarte important pentru cei mici să se poată baza pe cuvântul dat de mama sau tata. Dacă totuși nu reușiți să vă onorați promisiunea, explicați-le motivele. Un alt lucru foarte util este ca, încă din copilăria mică, să le arătăm că se pot baza pe noi, tratându-i cu respect. Indiferent prin ce crize trec, fie ele greșeli grave sau situații delicate, asculați-i cu deschidere și interes, ajutându-i apoi să se liniștească și să găsească soluții pentru a se îndrepta. Dacă vor vedea că părinții îi ascultă cu calm, fără să se înfurie și să-i judece imediat ce află problema, copiii vor avea încredere să fie sinceri și vor putea primi sfaturile adulților.

Oana Vasiu

psiholog clinician

COPIII ȘI MUNCILE CASNICE

2011-02-10T23:16:00.000-08:00

”Treburile în casă, cum ar fi spălatul vaselor și dusul gunoiului, sunt pedepse?"

Am primit această întrebare de la două persoane: d-nul M.S. consideră că cei mici trebuie să învețe devreme faptul că muncile în casă sunt o necesitate, în timp ce d-na A.P. nu și-a implicat niciodată copilul (deja student) la treburi gospodărești. Copiii pot fi învățați necesitatea treburilor casnice în mai multe moduri: cel mai bine le vor afla importanța prin exemplul părinților. În acest context, este important ca ambii părinți să se implice constant în treburile casei, ajutându-se reciproc. Apoi, în funcție de nivelul de dezvoltare și posibilățile copiilor, ei pot fi implicați în treburi precum ordinea și curățenia în camera lor și alte treburi gospodărești. Aceste activități pot fi introduse în programul zilnic sau săptămânal al copilului prin intermediul regulilor casei. O altă modalitate este prin introducere muncilor ca și consecinte ale unui comportament inadecvat al copilului. De exemplu: un adolescent, într-o izbucnire de revoltă împotriva părinților, își aruncă farfuria cu mâncare pe jos. O consecință posibilă este aceea ca adolescentul să-și ceară scuze, să adune mâncarea de pe jos, să curețe podeaua și să spele farfuria. Este normal ca fiecare familie să aleagă modul de educare a copiilor potrivit credințelor, valorilor și contextului familial specific.

Oana Vasiu

psiholog clinician

De ce mint copiii?

2011-02-10T23:12:00.000-08:00

Minciuna face parte din interacțiunea socială. Cercetările arată că adulții mint cel puțin o dată pe zi, astfel că de ce să ne mai mirăm că majoritatea copiilor mint la un moment dat? Observându-și părinții, ei învață să mintă încă de la 2-3 ani, iar cu cât sunt mai isteți, cu atât încep mai devreme. Cel mai des, cei mici mint pentru a evita pedeapsa, mai ales atunci când aceasta este foarte aspră. Alt motiv este de a scăpa de responsabilități sau de a manipula situația atunci când au ceva de câștigat. Apoi, mai pot minți pentru a atrage atenția asupra lor, pentru a impresiona, atunci când se simt neglijați. Pentru cei mai mari, miciuna este utilizată cel mai frecvent în relațiile sociale (pentru creșterea statutului social) și pentru a-și exprima dezacordul față de restricțiile și autoritatea părinților.

Cum îi învățăm valoarea adevărului?

Pentru cei mai mici poate fi util ca părinții să pună în cuvinte ceea ce transmit ei prin minciună. Astfel, puteți spune: "Cumva tu spui că te doare burtica pentru că de fapt dorești să fii ținut în brațe?" De asemenea, este foarte util să existe în familie reguli referitoare la minciună, sau să exprimați clar că apreciați sinceritatea și că vă deranjează minciuna, spunând "Mă simt trist/ă atunci când mă minți.". Copiii mint mai puțin dacă au mai mult de câștigat din a spune adevărul, fiind astfel mai bine să îi recompensați atunci când sunt sinceri, decât să îi pedepsiți pentru comportamentul nedorit.

COPIII ȘI REGULILE. VI

2011-02-10T23:11:00.000-08:00

Cum pedepsim încălacarea regulilor?

Odată cu sistemul de recompense, îl stabilim și pe cel de pedepsire a nerespectării sau încălcării regulilor și limitelor stabilite în casă. Evident, fiecare familie va stabili propriul sistem, astfel că pedepsirea poate varia; de exemplu: anularea beneficiilor sau a recompenselor (nu mai primește jucării noi, nu mai are voie la televizor etc.). Uneori, poate fi util să trimiteți copilul să se gândească la ce a greșit și să stea liniștit în "locul de gândire" până ce este pregătit să își ceară scuze. Nu uitați să respectați copilul, să-i vorbiți calm și cu răbdare și să-i amintiți că îl iubiți indiferent de greșelile pe care le face.

COPIII ȘI REGULILE. V

2011-02-10T23:09:00.000-08:00

Cum recompensăm respectarea regulilor?

Copiii învață mult mai ușor regulile dacă respectarea lor este recompensată pe măsură. Dar cum stabilim un sistem corect de recomepense? După ce v-ați asigurat că cel mic înțelege regulile, motivul lor și cum să le pună în practică, stabiliți împreună ce va primi la final de săptămână, semestru și an, pentru respectarea lor. Recompensele săptămânale sunt de obicei mai mici (o jucărie mică, o pizza etc.), cele semestriale mai însemnate, iar cele anuale pot consta chiar dintr-o vacanță într-un loc ales de copil. El va învăța că, cu cât respectă regulile mai mult timp, cu atât beneficiile sunt mai mari. Nu uitați să-l felicitați și să-i mulțumiți de fiecare dată când respectă o regulă!

COPIII ȘI REGULILE. IV

2010-12-21T23:04:00.000-08:00

Care sunt regulile cele mai importante pentru acasă?

În alegerea celor mai importante lucruri despre care să faceți reguli, trebuie mai întâi să vă decideți cum vreți neapărat să se comporte copilul și ce nu vreți deloc să facă. De asemenea, trebuie ținut cont și de nivelul de dezvoltare și de nevoile copilului pentru care faceți regulile. În general, limitele și regulile casei se pot referi la siguranță, bunele maniere, politețe, rutina zilnică, comportamentul față de ceilalți. Este normal ca fiecare casă să aibă reguli diferite, acestea bazându-se pe credințele, valorile și pe contextul specific al fiecărei familii.

Oana Vasiu

psiholog clinician

COPIII ȘI REGULILE. III

2010-12-21T23:02:00.000-08:00

Când începem să facem reguli?

Regulile clare și limitele îi ajută pe copii să știe ce se așteaptă de la ei, le dă un sentiment de siguranță și încredere în părinți. Astfel, puteți face reguli simple încă de când copilul începe să înțeleagă limbajul, explicându-i în propoziții scurte la ce se referă și care este motivul fiecăreia. Țineți cont de faptul că cei mici au nevoie de ajutor pentru a învăța să le respecte. Preșcolarii au tendința de a le uita, astfel că le este utilă simpla amintire a unei reguli (ex: ”Lumina!” pentru ”Stinge lumina de fiecare dată când ieși din cameră”). Este posibil să apară nevoia de a schimba regulile pentru adolescenți. Aceștia solicită mai multă autonomie și independență, astfel că îi puteți include în adaptarea vechilor reguli la nevoile lor prezente.

Oana Vasiu

psiholog clinician

COPIII ȘI REGULILE. II

2010-12-14T06:04:00.001-08:00

Cum îi învățăm pe copii să respecte reguli?

Regulile trebuie să fie simple și clare, corecte, să le introduceți și să le amintiți cu calm și răbdare, cu consecvență și să fie respectate de către toți membrii familiei (cei mici învață cel mai bine urmându-vă exemplul!). Copiii sunt începători în învățarea regulilor și le va lua ani buni până vor reuși să și le însușească și să le aplice corect. Ei învață regulile și cum să le respecte așa cum învață orice altceva, de exemplu cum să mănânce. Nu ne putem aștepta ca un bebe să știe să mănânce singur imediat ce i-am pus farfuria în față și lingurița în mână. Astfel că este necesar ca părinții să explice regulile la început, să le amintească și să felicite fiecare reușită a copiilor.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

COPIII ȘI REGULILE. I

2010-12-14T06:01:00.000-08:00

De ce sunt importante regulile în creșterea copiilor?

Învățarea bunelor maniere încă din copilărie îi va ajuta pe viitorii adulți să funcționeze în societate, iar până atunci vă va ajuta să aveți pace în familie. Copiii care sunt obișnuiți cu regulile de mici se încadrează mult mai bine la gradiniță și la școală, având rezultate mai bune la învățătură. Adolescenții au relații mai bune cu părinții, dacă au fost învățați să aibă un comportament echilibrat, iar tinerii reușesc să-și foloseasca la maxim potențialul intelectual și creativ, dacă știu cum să se comporte în relațiile cu profesorii sau în instituțiile unde fac practică sau în cadrul cărora își încep cariera profesională.

Cum ne purtăm cu copiii după divorț?

2010-12-05T16:44:00.000-08:00

A înțelege că veți fi părinți pentru tot restul vieții, deși sunteți despărțiți, este primul și cel mai important pas în a oferi copiilor baza emoțională pentru a crește în mod echilibrat. Este important pentru copii să aibă doi părinți care îi iubesc și au grijă de ei, implicându-se în viețile lor în mod constant.

Nu uitați că sănătatea psihică a celor mici este mai importantă decât descărcarea frustrărilor și a agresivității față de celălalt părinte. Pentru aceasta, nu-l criticați pe celălalt în fața copiilor și nu-i folosiți pe cei mici pe post de confidenți sau arme împotriva celuilalt părinte. Copiii nu sunt pregătiți din punct de vedere psihic și emoțional pentru a face față unor astfel de situații. Ei au nevoie să știe că ambii părinți sunt iubitori, buni și că fac tot ce le stă în putință pentru a avea grijă de ei.

În ceea ce privește timpul petrecut cu copiii, încercați să respectați programul stabilit de comun acord, cu punctualitate. Astfel cei mici vor învăța să respecte regulile sociale, în mod echilibrat. Respectați timpul petrecut cu celălalt părinte, fără să criticați de față cu copiii activitățile alese de către celălalt sau regulile din cealaltă casă. Dacă nu sunteți de acord, amintiți-le celor mici că atunci când sunt cu dumneavoastra regulile sunt puțin diferite și, chiar dacă le place cu celălalt părinte mai mult, este important pentru dumneavoastră ca ei să petreacă timp cu ambii părinți.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

Divorțăm. Ce le spunem copiilor?

2010-11-28T11:15:00.000-08:00

Indiferent de vârsta lor, copiii pot resimți în astfel de situații teama de a nu fi abandonați de către părintele care pleacă, vinovăția de a fi cauza divorțului, se pot simți prinși între cei doi părinți atunci când aceștia se acuză reciproc în fața celor mici si, uneori, copiii iși imaginează că de ei depinde împăcarea părinților lor.

Astfel, copiii au nevoie să afle adevărul despre divorț. Trebuie să știe că acesta are loc doar între mama și tata care, deși au încercat foarte mult, nu mai reușesc să locuiască împreună. Mama și tata vor locui separat, dar ei vor fi întotdeauna părinții lor și nimic nu poate schimba acest lucru. Amintiți-le copiilor că-i iubiți și că veți avea grijă de ei in continuare, zilnic, că se pot baza pe dumneavoastră ca și până acum. Dacă vor surveni schimbări în viața copiilor, cum ar fi mutatul într-o altă locuință sau la o altă școală, pregătiți-i pentru acestea, explicându-le în ce va consta fiecare schimbare în parte.

Este important ca în tot acest demers să dați dovadă de respect pentru soț/soție, fără să fiți critic cu el/ea de față cu copiii. Denigrarea celuilalt părinte în fața celor mici poate duce la tulburări psihice grave. De asemenea nu uitați ca, în cadrul discuțiilor, să țineți cont de vârsta copilului. Cei mai mici au nevoie de mai puține explicații, oferite în propoziții mai scurte și folosind cuvinte pe înțelesul lor.

În măsura în care și-au clarificat nelămuririle și neliniștile, copiii vor putea accepta divorțul mai ușor.

Oana Vasiu

Psiholog clinician

TELEVIZORUL ESTE SINGURUL INTERES AL COPILULUI MEU! CE SĂ FAC?

2010-11-20T13:29:00.000-08:00

Cel mai important mod prin care vă puteți ajuta copilul este propriul exemplu. Arătați-i că pentru dumneavoastră si pentru ceilalți membri ai familiei există activități mult mai plăcute, interesante și relaxante, că vă bucurați de timpul petrecut în afara casei, cu prietenii sau citind o carte. Atrageți-l și pe el în aceste activități distractive.

Nu încercați să îi interziceți brusc accesul la televizor. În schimb, faceți trecerea treptat, scăzând puțin câte puțin timpul petrecut la televizor. Puteți începe prin a desfășura diverse activități împreună cu el, lăsând televizorul aprins și oprindu-l când observați că copilul este interesat de noua activitate.

Este important să comunicați cu copilul, explicându-i cu răbdare și pe înțelesul lui efectele nocive ale orelor petrecute în fața televizorului și motivele pentru care considerați alte activități ca fiind mai importante.

Tratați-l cu respect, implicându-l în activitățile din casă și aratându-i că aveți încredere în abilitățile si cunoștințele lui.

VREAU SĂ ÎI CUMPĂR COPILULUI UN COMPUTER, ÎNSĂ MĂ TEM DE EFECTELE NEGATIVE!

2010-11-20T13:28:00.000-08:00

Foarte importantă în acest caz este prevenția. Atunci când cumpărați computerul puteți stabili niște reguli de respectat în folosirea lui. Puteți discuta cu copilul despre scopul utilizării, perioada din zi și timpul petrecut la calculator, însa nu uitați să îl implicați și pe el în stabilirea regulilor: îi va fi mai ușor să le respecte.

Amintiți-i constant că sunt și alte modalități plăcute de petrecere a timpului liber, de relaxare, mergând cu familia în excursii chiar și numai pentru o zi. Încurajați-l să se întâlnească cu prietenii, să iasă la joacă afară, într-un parc din apropiere, cu bicicleta sau rolele. Înscrieți-l la un club sportiv și, chiar dacă va vrea să schimbe des sportul practicat, încurajați-l să continue.

Efectele petrecerii unui timp tot mai indelungat jucându-se la computer pot fi anxietate, depresie, izolare, comportament agresiv față de cei apropiați, colegi sau profesori, probleme de adaptare și socializare, scăderea capacității de concentrare, tulburări alimentare și ale somnului. De asemenea, pot urma și probleme medicale cum sunt durerile de cap și de ochi, amețeala, dureri de stomac.

Daca observați aceste simptome și simțiți că situația v-a scăpat de sub control, apelați la specialiști. Ei vor ști cum să vă îndrume.

CUM POT FACE CA BĂIATUL MEU MAI MARE SĂ-L ACCEPTE PE CEL MIC?

2010-11-20T13:27:00.000-08:00

Motivul rivalității dintre baietii dumneavoastră este competiția pentru iubirea și atenția părinților, a mamei în special. Această competiție apare deoarece copilul era obișnuit să primească întreaga atenție a mamei, lucru care se schimbă odata cu apariția noului bebeluș. Acum el este obligat să se mulțumească cu mai puțin, deși nu este pregătit să facă față acestei frustrări afective.

Ce puteți face? Pentru început, puteți asigura un spațiu sigur de exprimare a emoțiilor legate de fratele mai mic, încurajându-l pe cel mare să vorbească despre ceea ce simte. Este posibil să auziti lucruri neplăcute, dar e important să nu le cenzurați dacă doriți să vă ajutați copiii. Puteți încerca rezumarea celor spuse de el, apoi prezentarea propriului punct de vedere, asigurându-l ca îl iubiți la fel de mult ca și înaintea nașterii celui mic. Invitați apoi copilul să găsească niște soluții, împreună cu dumneavoastră, pentru a nu mai fi deranjat de prezența celuilalt. Luați în considerare soluțiile date de el, dar încercati să-i propuneți și implicare în jocuri comune, sau chiar să-și învete frățiorul sau surioara unele din lucrurile pe care el deja le știe.

Astfel, copilul mai mare va găsi metode pentru a-l accepta pe cel mai mic in viața lui, fără să simtă că trebuie să renunțe la iubirea sau atenția părinților, ci câștigând un partener de joacă.

COPILUL MEU SE TEME DE INTUNERIC. CE SA FAC?

2010-11-20T13:26:00.000-08:00

Oricare ar fi motivul, copilul asociază venirea nopții cu apariția unui pericol, iar acest lucru este bine să fie luat în serios. Suferința copilului este reală și este bine să nu fie ignorată, ridiculizată sau privită cu ușurință. Un copil care se teme are nevoie să simtă că suferința lui este înțeleasă, ca adultul să arate că a înțeles cât de înfricoșătoare este pentru el căderea nopții. Are nevoie să-i fie luată în serios această frică și, dacă este posibil, să-i fie clarificată.

După ce i-ați arătat copilului dumneavoastră că îi înțelegeți frica, îl puteți întreba dacă i s-a întâmplat vreodată ceva în timpul nopții, dacă altcuiva, poate părinților sau vreunui prieten, i s-a întâmplat ceva neplăcut noaptea. Apoi puteti întreba dacă a auzit sau a văzut ceva care l-a speriat, lucruri de care se teme să nu se întâmple din nou, după căderea nopții. (Uneori, odata cu clarificarea evenimentului care îi producea frica, aceasta poate fi eliminată sau diminuată considerabil. Oricum, este bine să analizați și pașii descriși în continuare.)

Apoi puteți căuta împreună cu copilul soluții pentru a-l ajuta să nu-i mai fie chiar atât de teamă de întuneric. Este important să luați în serios propunerile copilului. Le puteți nota pe o hârtie, împreună cu ale dumneavoastră.

La final, după ce ați notat toate varinatele, le puteți analiza împreună cu copilul si alege cea mai bună variantă spre a fi aplicată.

Ce metoda sa aplic pentru a-l convinge pe baietelul meu de 1 an jumate sa stea la cresa?

2010-11-20T13:25:00.000-08:00

In primul rand puteti apela la jocul de rol. Acasa, va jucati de-a mersul la cresa. Stabiliti un loc unde va fi cresa, in care asezati multe jucarii care vor fi colegii de grupa. Ei deseneaza, se joaca impreuna, canta, asculta povesti etc. Puteti folosi o jucarie care sa-l reprezinte pe el la nivel simbolic, adica sa fie povestea acelei jucarii care merge la cresa, nu a baietelului (ex. un ursulet). Ursuletul merge la grdinita cu mama lui. Celelalte jucarii il intampina cu bucurie si-l invita sa se joace cu ele. Mama ii spune ca-l iubeste si ca trebuie sa mearga la serviciu, pentru a-i aduce multa miere. Puteti lega cu o ata ursuletul de mama lui,, pentru a reprezenta legatura care ramane stabila intre cei doi si a-i da siguranta copilului ca nu va fi abandonat. Ursuletul este lasat la cresa si, pana vine mama sa-l ia acasa, se joaca cu colegii. La plecare isi ia la revedere si discuta cu colegii despre ziua de maine, in care se vor vedea si se vor juca din nou.

De asemenea, puteti apela la alti copii pentru a-l incuraja. Ii puteti invita la voi acasa si, in timpul jocului, ii provocati la discutii despre gradinita: cum mai e pe acolo, ce mai fac ei interesant, ce invata, ce jucarii interesante au acolo?

Prin ambele metode copilul se va obisnui cu ideea de a merge la cresa si, fiind informat despre ce se intampla acolo si mai ales ca este luat inapoi acasa, va fi eliminata anxietatea.

Baietelului meu de 1 anisor ii este frica de doctor. Ce pot face?

2010-11-20T13:24:00.000-08:00

Nu este normal sa-i fie frica de cineva sau de ceva, fara sa-l asocieze cu un fapt neplacut. Incercati sa va amintiti daca i s-a intamplat ceva cat de putin neplacut in trecut, daca a auzit de undeva (poate in casa) ca la doctor se fac injectii sau sa fi fost amenintat vreodata ca daca nu e cuminte va fi dus acolo pentru ceva neplacut.

Un alt motiv ar putea fi acela ca acolo este manevrat in timpul consultului intr-un mod care pe el il face sa simta ca pierde controlul. Copiii reactioneaza uneori negativ la astfel de situatii, de aceea unii plang atunci cand sunt dezbracati sau imbracati. Incercati sa-l pregatiti pentru consult, explicandu-i inca de pe drum ce se va intampla la doctor. Chiar acasa va puteti juca de-a consultul, ca si cand ati fi la doctor si trecand cu el prin toate etapele care au loc in cabinet. El se va obisnui cu procedura intr-un spatiu care ii ofera siguranta si va accepta mai usor situatia reala.

Ce modalitate sa folosesc pentru a-mi convinge mai usor fetita de 3 ani sa se imbrace?

2010-11-20T13:23:00.000-08:00

Pentru copiii mici este dificil sa aleaga atunci cand au o paleta prea diversa de obiecte.

Incercati sa schimbati tot procesul imbracarii:

- Incepeti prin a va gandi ca urmeaza sa faceti ceva foarte distractiv. Aceasta stare o va resimti si fetita dvs.

- Reduceti alegerile ei la doua, maxim trei seturi de imbracaminte (2-3 pantaloni/fuste si 2-3 bluze). Ii va fi de ajutor fetitei, daca nu cedati la presiunile ei de la primele incercari.

- Transformati hainele in personaje care vin sa se joace cu ea: hainutele pot avea nume, personalitati in functie de culori sau desenele de pe ele, etc. Alegeti impreuna numele si caracteristicile hainutelor.

- Gasiti asemanari intre hainutele ei si cele ale personajelor favorite din desenele animate, povesti, filme, etc. Puteti apoi sa va jucati de-a „Astazi cu cine semanam?”

Puteti gasi in continuare si alte modalitati distractive de imbracare pentru fetita dvs, astfel incat sa transformati imbracatul in joaca.

Cum pot sa-l fac pe baietelul meu sa se spele mai mult?

2010-11-20T13:22:00.000-08:00

Copiii sunt atrasi de orice este distractiv. Stiind acest lucru, puteti sa transformati timpul petrecut la spalat in ceva amuzant. Pentru aceasta aveti mai multe posibilitati:

- Transformati sapunul in super-eroul favorit al baiatului, iar germenii de pe piele in super-raufacatori. Puteti lipi pe sticla de sapun imaginea super-eroului. Astfel, la fiecare spalat, puteti inventa un nou episod din „lupta impotriva germenilor”, pe voci.

- Puteti face un concurs cu copilul. Agatati in baie un tabel unde fiecare membru al familiei face un semn, lipeste un abtibild sau deseneaza ceva distractiv dupa ce se spala. Cine are cele mai multe spalari la fiecare final de saptamana castiga ceva ce-si doreste.

- Mai puteti agata in baie afise si pliante colorate cu tehnicile de spalare corecte. Firmele de sapun sau pasta de dinti le lasa la cabinetele medicale, stomatologice sau in scoli.

Incercati sa mai gasiti si alte metode distractive, eventual chiar propuse de catre baiatul dumneavoastra.

Ce jucarii sa-i dau bebelusului meu de 4 luni?

2010-11-20T13:21:00.000-08:00

Ca si reguli generale in alegerea jucariilor, este important in primul rand sa urmati inscriptiile de pe etichete, unde sunt notate grupele de varsta carora se adreseaza. Apoi, nu cumparati jucarii care sa aiba componente mici ce pot fi desprinse si inghitite de bebe. Jucariile din plus cu firul mai lung sunt deasemena periculoase, deoarece sugarul poate inghiti firele cazute. La aceasta varsta, bebe cunoaste lumea prin intermediul gurii. Astfel, el va duce totul in gura, va gusta, va suge. Incercati sa cumparati jucarii care, duse in gura, sa nu-i dauneze.

Jucariile acestei varste au deasemena scopul de a stimula simturile copilului: cele in genul caruselului muzical sunt utile deoarece muzica ii stimuleaza auzul, iar jucariile colorate si aflate in miscare stimuleaza vazul. Alte jucarii sunt cele gen „zornaitoare”, pe care le poate apuca in manute si scutura sau cele pe care le poate tine in gura.

Cum sa-mi obisnuiesc fetita de 1 an si 4 luni cu olita?

2010-11-20T13:19:00.000-08:00

Daca olita este un obiect nou care a aparut brusc in viata copilului, nu este de mirare ca este respinsa ideea. Fetita dvs are nevoie de putin timp sa se obisnuiasca cu noutatea.

Pentru inceput, lasati olita in camera copilului. Se poate juca cu ea, sau pur si simplu sa se obisnuiasca cu prezenta ei. Apoi explicati-i la ce foloseste. Intai aratati-i cum sa stea pe ea, chiar daca sta imbracata, atat cat sa inteleaga la ce foloseste. Treptat, puneti copilul pe olita si laudati-l daca reuseste sa faca ceva in ea. Nu e necesar sa foloseasca dintr-o data numai olita, dar e important ca trecerea sa fie treptata si punctata fiecare reusita cu laude.

Program de tip masteral pentru formarea în psihoterapia analitică

2010-07-29T12:11:00.000-07:00

Asociaţia Română de Psihologie Analitică.
Institutul C. G. Jung

Program de tip masteral pentru formarea în
psihoterapia analitică.

Programul de bază este acreditat de C.P.R. în
15.09.2006
A.R.P.A. este membră a I.A.A.P.

Formarea se adresează cf. Legii 213 / 2004 doar absolvenţilor de Psihologie şi similare, Medicină, Filosofie, Teologie, Pedagogie şi psihopedagogie specială, Asistenţă socială. Absolvenţii acestor domenii, altele decât psihologia, trebuie să completeze studiile conform Legii 213 printr-un pachet de discipline care să le asigure cunoştinţele fundamentale de psihologie precum: Diagnostic şi evaluare clinică, Psihologie clinică şi/sau medicală; Consiliere şi psihoterapie; Psihiatrie şi /sau psihopatologie; Psihologia sănătăţii şi /sau psihosomatică; Psihologia dezvoltării (vâstelor). Toate aceste discipline sunt obligatorii pentru a primi atestarea pentru liberă practică în domeniu din partea Colegiului Psihologilor şi Federaţiei Române de Psihoterapie, cf. Legii 213 din 27.05.2004 privind practicarea profesiei de psiholog.

Formarea de bază în psihoterapia analitică şi în consilierea de orientare analitică
cuprinde:
1. Program de tip masteral:
1.1. formarea teoretică şi metodologică: ore 550;
1.2. activitate practică clinică prin module în cadrul unei clinici de psihiatrie şi de dependenţă alcoolică şi droguri: 150 ore;
2. Analiză personală şi didactică (se poate începe concomitent sau succesiv programului de la pct. 1, cu psihoterapeuţi din cadrul A.R.P.A. - vezi date de contact pe site);
3. Supervizare prin formatori şi supervizori A.R.P.A. (Mihaela Minulescu, Carmen Beyer, Carmen Constantinescu, Maria Tănase).

Intrarea în acest program de bază se realizează printr-un interviu cu Comisia profesionala şi de Acreditare din cadrul A.R.P.A. pe baza unui Eseu personal. Aspectele care fac obiectul acestui eseu personal sunt precizate în ghidul anexat
Inscrierile au loc in perioada 16 - 24 septembrie 2010.
Admiterea se va desfasura in zilele de 27 si 28 septembrie 2010.
Inscrierea si admiterea au loc la sediul ARPA de la Colegiul Economic A.D. Xenopol, Str. Traian nr 165, et. 1, Bucresti

Program de studii masterale

2010-07-29T12:09:00.001-07:00

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE STIINTE
CATEDRA DE PSIHOLOGIE

Program de studii masterale

PSIHOLOGIE SI CONSILIERE EDUCATIONALA

Catedra de Psihologie a Facultatii de Stiinte a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu anunta organizarea unui nou program de studii masterale - PSIHOLOGIE SI CONSILIERE EDUCATIONALA - incepand cu anul universitar 2010/2011.

Programul urmareste formarea de specialisti in psihologie educationala, consiliere scolara si educationala, formarea de competente pentru cadrele didactice de orice specilaizare/nivel, dar si dobandirea de competente in domeniul cercetarii stiintifice. Programul se adreseaza tuturor persoanelor cu licenta in psihologie, dar si in stiintele educatiei si in alte domenii, interesate de: Consilierea scolara, Consilierea vocationala, Interventia psihologica, Consultanta, Cercetare, Consiliere si interventii in organizatiile scolare.

Inscrierile au loc in perioada 12-25 iulie 2010 si 10-19 septembrie 2010.

Catedra de Psihologie
http://stiinte.ulbsibiu.ro/catpsihologie/

Relatii suplimentare se pot obtine de la responsabilul de program:

conf. univ.dr. Raluca SASSU,
tel. 0733/934708,
raluca.sassu@ulbsibiu.ro

Program de studii masterale

2010-07-29T12:06:00.000-07:00

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU
FACULTATEA DE STIINTE
CATEDRA DE PSIHOLOGIE

Program de studii masterale

CUNOASTEREA SI COMBATEREA CRIMINALITATII

(Program de studii acreditat de COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMANIA si de ARACIS)

Durata: 4 semestre
Forma de desfasurare: pachete compacte de cursuri, planificate în week-end.

Prin Programul de studii masterale cu titlul "Cunoasterea si combaterea criminalitatii", obiectivele fundamentale ale Catedrei de Psihologie vizeaza urmatoarele directii:
- evaluarea infractorilor aflati pe diverse paliere de vârsta, a tulburarilor de comportament si de adaptare / relationare sociala;
- cunoasterea personalitatii delincventilor / infractorilor;
- identificarea surselor deviantei sociale si gestionarea adecvata a acestora, în vederea diminuarii incidentei acestui fenomen;
- diagnoza, interventie, consiliere a grupurilor cu potential infractional, atât a celor aflate deja în aceasta stare, cât si a celor cu tendinte evidente în directia respectiva;
- predictia si reducerea fenomenului recidivei;
- managementul riscului social: gestionarea conflictelor, a stresului, a relatiilor interpersonale, management educational;
- studiul mecanismelor si pârghiilor (legale, sociale, educationale, etc.) de insertie si reinsertie sociala a delincventilor / infractorilor;
- cunoasterea particularitatilor mediilor privative de liberate (penitenciare, scoli de corectie), a fenomenelor si proceselor complexe care se manifesta în aceste institutii, a oportunitatilor si limitelor acestora în ceea ce priveste recuperarea sociala a delincventilor / infractorilor;
- formarea / perfectionarea abilitatilor de cercetare ale celor care lucreaza în domeniile de interes: familiarizarea cu metodologia cercetarii în psihologia judiciara, criminalistica si penologica, precum si cu metodele moderne de prelucrare a avansata a datelor
Astfel, programul asigura formarea de competente în concordanta cu standardele nationale si internationale

Inscrierile au loc in perioada 12-25 iulie 2010 si 10-19 septembrie 2010.

Catedra de Psihologie
http://stiinte.ulbsibiu.ro/catpsihologie
Responsabil program: Lector univ. Dr. Marius Milcu (0749.092.824)

PROGRAM DE TIP MASTERAL PENTRU FORMAREA IN PSIHOTERAPIE ANALITICA

2009-07-15T22:48:00.000-07:00

Asociatia Romana de Psihologie Analitica (ARPA) organizeaza in septembrie 2009 inscrierile si admiterea pentru un nou program de formare de baza in psihoterapie analitica.

Programul de bază este acreditat de C.P.R. în
15.09.2006
A.R.P.A. este membră a I.A.A.P.

Formarea de bază în psihoterapia analitică şi în consilierea de orientare analitică
cuprinde:
1. Program de tip masteral:
1.1. formarea teoretică şi metodologică: ore 550;
1.2. activitate practică clinică prin module în cadrul unei clinici de psihiatrie şi de dependenţă alcoolică şi droguri: 150 ore;
2. Analiză personală şi didactică (se poate începe concomitent sau succesiv programului de la pct. 1, cu psihoterapeuţi din cadrul A.R.P.A. - vezi date de contact pe site);
3. Supervizare prin formatori şi supervizori A.R.P.A. (Mihaela Minulescu, Carmen Beyer, Carmen Constantinescu, Maria Tănase).

Intrarea în acest program de bază se realizează printr-un interviu cu Comisia profesionala şi de Acreditare din cadrul A.R.P.A. pe baza unui Eseu personal. Aspectele care fac obiectul acestui eseu personal sunt precizate în ghidul anexat

Inscrierile au loc in perioada 16 - 24 septembrie 2009.

Admiterea se v-a desfasura in zilele de 27 si 28 septembrie 2009.

Inscrierea si admiterea au loc la sediul ARPA de la Colegiul Economic A.D. Xenopol, Str. Traian nr 165, et. 1, Bucresti

Ii invitam pe cei interesati de inceperea unei formari in psihoterapie analitica sa acceseze site-ul Asociatiei, la
http://www.psihoterapieanalitica.ro/meniu_3_7.php

9 LUNI DIN VIATA TA

2009-05-09T00:41:00.000-07:00

Esti insarcinata?
Simti nevoia unui suport emotional?
Cauti raspunsuri pentru intrebarile tale?

Te invitam sa participi la

TRAINING PSIHOLOGIC
DESTINAT FEMEILOR INSARCINATE

TRAININGUL ESTE DESCHIS SI FEMEILOR CARE SE PREGATESC SA DEVINA INSARCINATE

Iti oferim:

Consiliere psihologica, suport emotional si relaxare pe perioada sarcinii;
Indrumare in luarea deciziilor specifice acestei perioade si informare cu privire la:

- evolutia fizica si emotionala a fatului si dezvoltarea legaturii emotionale cu mama si tatal,
- schimbarile ce apar in cele 9 luni in relatia cu partenerul de cuplu,
- pregatirea psihologica pentru statutul de parinte,
- transformarile survenite in cariera profesionala.
NOU!
TRAININGUL PSIHOLOGIC VA AVEA INVITATA O MOASA (ASISTENTA MEDICALA) EXPERIMENTATA, careia participantele ii vor putea adresa intrebari legate de nastere!

Organizarea grupurilor:

Grupuri de maxim 10 participante
Intalnirile vor avea loc saptamanal, in 5 sedinte de cate 2 ore, in cadrul carora fiecare participanta va avea ocazia sa isi exprime nelinistile si sa primeasca raspunsuri.

Program:

inscrieri: luna iunie
participare training: incepand cu luna IULIE

Pret training: 150 lei

Locatia: Sibiu, str. Hipodromului, bl.6, ap.5

Psihologi:

Oana SOROAGA
- psiholog clinician, master in psihoterapie analitica

Ruxandra MARCU
- psihoterapeut, master in psihoterapie cognitiv-comportamentala

Inscrieri si informatii suplimentare:

Psih. Oana SOROAGA:
tel. 0740.074070, e-mail: oana_s@yahoo.com

Psih. Ruxandra MARCU:
tel. 0744.397886, e-mail: ruxandra_falota@yahoo.com

Te asteptam!

Serile de Psihoterapie

2009-05-07T02:40:00.000-07:00

ULTIMA INTALNIRE DIN CADRUL "SERILOR DE PSIHOTERAPIE"

Dupa 6 luni de la inceperea proiectului, cei interesati de psihoterapie se vor intalni saptamana aceasta pentru ultima data in ceainaria librariei Humanitas din Sibiu.

Temele de discutie vor fi

Rolul psihoterapeutului in psihoterapie - continuare de saptamana trecuta

"Cine, ce castiga?"
- despre transformarile survenite pe parcursul procesului de psihoterapie
-feed-back la finalul proiectului "Serile de psihoterapie"

Ne vedem joi, 7 Mai 2009, orele 17.30 fix, la ceainaria librariei Humanitas din Sibiu, pentru a participa la discutii despre psihoterapie, inconjurati de carti, la o ceasca de ceai aromat.

Va asteptam!

"Mame de Ingeri"

2009-05-07T02:24:00.000-07:00

Organizatia E.M.M.A. - Eternul Miracol Materna Alinare
Campania "Mame de Ingeri"

Pierderea unei sarcini, pierderea unui copilas... sunt cele mai devastatoare momente din viata oricarui parinte! Momente in care acestia cu greu mai gasesc bucuria si sensul de a trai!

Organizatia E.M.M.A., fondata de Bianca Brad, doreste ca acesti parinti sa stie ca nu sunt singuri, ca le este alaturi in aceasta durere oplesitoare si ca, impreuna, vor pastra si vor cinsti cum se cuvine memoria copilasilor lor.
Campania "Mame de Ingeri", desfasurata atat la Bucuresti cat si in alte orase ale tarii, va invita la intalnirea tutror parintilor de ingerasi, "Ziua Mamelor de Ingeri", organizata anual, in a doua duminica a lunii Mai.

Anul acesta va invitam in data de 10 Mai 2009, incepand cu ora 18.30
in SIBIU - PARCUL SUB ARINI, LA STATUIA LUI MIHAI EMINESCU.

Vom aprinde o lumanare, vom rosti impreuna "Tatal Nostru" si vom inalta la cer baloane colorate in memoria copilasilor nostri plecati prea curand de langa noi.

Pentru a ne sprijini si a ne ajuta sa deschidem minti, ochi, urechi si inimi, alaturi de noi vor mai fi invitati psihologi, reprezentanti ai presei si televiziunilor, sustinatori ai Organizatiei E.M.M.A.

Mai multe informatii gasiti pe: www.OrganizatiaEmma.ro

Temeri si relaxare pe perioada sarcinii

2009-05-01T02:27:00.000-07:00

In ziua de azi, tot mai multe femei se straduiesc sa-si construiasca o cariera, dar sa aiba si o familie in acelasi timp. In cazul sarcinii apar schimbari de statut si rol social, familial, parental si implicit apar tot felul de preocupari si temeri legate de aceste modificari.

In cele noua luni de sarcina, orice femeie trece macar o data printr-o perioada de neliniste cauzata de anumite temeri. Acest stres este normal pe timpul graviditatii, atata vreme cat nu depaseste anumitel imite in intensitate si durata. In cadrul unui studiu - "Evaluarea si consilierea cuplului in perioada pre si postnatala", Rodica Enache identifica urmatoarele categorii de patternuri sau modele anxiogene (procentele sunt calculate la nivelul esantionului de gravide):

teama de durere (92%)
teama de o anomalie a fatului (87%)
teama de eredititate patologica (28%)
teama de suferinta fetala (33%)
teama de riscul mortii la nastere (4%)
teama de nastere si de incapacitatea fizica a gravidei in timpul travaliului (78%)
teama de anestezie (36%)
teama de a nu i se schimba copilul (37%)
teama pe care o implica dobandirea statutului de mama (54%)

Totusi, sarcina este o perioada de bucurii, surprize placute si implinire emotionala ale femeii gravide. Ce este de facut pentru a transforma aceasta perioada intr-una de relaxare, in care sa te poti bucura de de tine si de noul pui de om care creste in tine?

Aminteste-ti ca sarcina este o stare normala, nu o boala si ca prin aceasta perioada trec majoritatea femeilor;
Plimba-te cat mai mult pe jos, in natura;
Incearca sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara: de mirosul florilor, de culorile naturii, de aerul curat;
Destinde-te prin muzica, citeste, picteaza sau deseneaza, incearca sa-ti reiei vechi talente;
Apeleaza la suportul partenerului, al prietenilor si familiei;
Participa la grupuri special destinate femeilor gravide si partenerilor acestora, indrumate de catre psihologi.

In societatea moderna este deja cunoscut faptul ca a apela la serviciile unui psiholog nu este ceva rusinos si ca acesta nu ajuta numai persoane bolnave psihic. Cel putin pe perioada sarcinii apar nenumarate griji si nelinisti ce pot fi inlaturate prin intermediul consilierii psihologice.
Cum te poate ajuta un psiholog?

prin tehnici de relaxare cu care sa inlaturi stresul, temerile angoasele si fricile din perioada sarcinii,
prin sprijin emotional care are ca scop instalarea si mentinerea confortului emotional.
prin sfatuire si informare, explicare, care au ca scop intelegerea schimbarilor fiziologice si a starilor emotionale prin care trece orice gravida,
cresterea increderii gravidei, instalarea unei stari de liniste interioara, reducerea starilor de stress, imbogatirea cunostintelor si a intelegerii
inlaturarea indoielilor cu privire la tatutul de parinte, de reluarea relatiei cu pratenerul de cuplu, de continuarea profesiei si evolutia carieirei dupa concediul de crestere a copilului.

Evident, specialistul se muleaza permanent pe nevoile specifice fiecarei gravide si a partenerului ei, la contextul ei social, la nevoile ei emotionale, tehnicile utilizate fiind in concordanta cu simptomatologia perioadei de sarcina.

Oana SOROAGA
Psiholog clinician
Master in psihoterapie analitica

"Sotul meu sufera de depresie"

2009-04-29T23:32:00.000-07:00

Intrebare

Buna ziua

In ultimii ani sotul meu a fost diagnosticat cu diverse boli fizice. A urmat tratamentele prescrise, dupa care s-a vindecat complet. Problema este ca in acest timp a inceput sa aiba tot felul de simptome si dureri. A inceput sa-i amorteasca fata, apoi simptome de rau si greata, ameteala, dureri de spate. Si-a cautat simptomele pe internet si a concluzionat ca sufera de boli foarte grave (ca de exemplu tumori). Analizele medicale au evidentiat unele afectiuni minore pe care le trateaza, insa grijile lui referitoare la starea lui de sanatate nu au incetat nici o zi.

Am incercat sa-l conving ca toate problemele lui sunt pe baza de stres si poate nu ar strica sa vada un Psiholog. Inca nu am reusit sa-l conving si ma ingrijoreaza starea lui depresiva care se agraveaza de la o zi la alta.

Sunt disperata pentru ca nu stiu cum sa-l ajut. Am incercat si cu binele si cu raul, dar inca nu am gasit nici o solutie sa pot sa-l scot din aceasta stare.

Va rog ajutati-ma!

Raspuns

Prima si cea mai importanta regula atunci cand aveti o persoana care sufera in preajma, oricare ar fi motivul suferintei sale, este sa nu va neglijati pe dumneavoastra. Deseori cei din jurul persoanei suferinde preaiu o parte din acea suferinta, insotindu-l in boala, insa ajungand sa dezvolte simptome asemanatoare si chiar boli psihice asemanatoare. Deci, aveti grija de dumneavoastra, mancati sanatos, iesiti cu prietenele in oras la plimbare, discutati cu ele despre ceea ce va framanta. Cercul de prieteni si familia reprezinta in general primul nivel de suport emotional pe care cineva il poate primi.

In ceea ce il priveste pe sotul dvs., incercati sa-l antrenati in diverse activitati, cum ar fi iesirile in aer liber, la spectacole sau expozitii, intalniri cu familia si prietenii. Cereti ajutorul unei persoane in care sotul are incredere, un prieten sau o ruda. Daca are un hobby, incurajati-l sa-l reia.

Ce ati putea face pentru a-l indrepta spre un psiholog? Lasati pe computer, la vedere, articole despre simptomele depresiei. Cereti unui psiholog din orasul in care locuiti o carte de vizita pe care o puteti lasa in casa, intr-un loc unde sotul o poate vedea, iar datele de contact le puteti scrie si pe computer, la vedere. Puteti cere psihologului fluturasi despre depresie, iar daca el nu are, va va indruma spre un centru de unde puteti face rost de asa ceva. Toate aceste informatii este bine sa nu fie aratate intr-un mod agresiv, ci lasate undeva la vedere, unde sotul sa le poata vedea si citi, daca el decide asta. Puteti chiar sa-l anuntati ca ati lasat materialele acolo, pentru ca el sa le citeasca daca si cand va dori.

Atata vreme cat el nu este convins ca un psiholog il poate ajuta, cu siguranta nu va avea efect psihoterapia, chiar daca este fortat sa mearga la un cabinet de psihologie.

Va reamintesc, incercati sa nu preluati asupra dumneavoastra boala lui. Pentru a-l putea sustine in aceasta perioada trebuie ca dumneavoastra sa fiti sanatoasa.

Va doresc toate cele bune, rabdare si incredere!

Oana SOROAGA

psiholog clinician, master in psihoterapie analitica

Serile de Psihoterapie

2009-04-28T06:53:00.000-07:00

Tema saptamanii

Rolul psihoterapeutului in psihoterapie

Care sunt caracteristicile unui psihoterapeut "bun"?
Care este aportul terapeutului in vindecarea psihica?
Ce face si ce NU face terapeutul in cadrul terapiei?
Care este nivelul de implicare a psihoterapeutului in cadrul relatiei terapeutice?

Pentru a afla raspunsurile sau pentru a participa la discutiile bazate pe aceste intrebari, va asteptam Joi, 30 aprilie 2009, orele 17.30 fix, la ceainaria librariei Humanitas din Sibiu.

Organizator si persoana de contact:
Oana SOROAGA, psiholog clinician si master in psihoterapie analitica,
tel. 0740.074070, e-mail: oana_s@yahoo.com

ATELIER DE PSIHOLOGIE

2009-04-13T23:40:00.000-07:00

Esti la varsta intrebarilor esentiale.

"Tonus grup" organizeaza:

Atelierele de psihologie

pe tema

"Iubire, feminin, masculin si intrebarea "Cine sunt eu?"

Iubirea si rolul ei transformator asupra personalitatii;
Dragostea si procesul de autocunoastere - sau - Ce ne spune iubirea noastra despre noi?
Femeia din orice barbat si barbatul din orice femeie;
Experiente de viata si experiente culturale care ajuta la formarea feminitatii/masculinitatii - sau - Iubire, feminin si masculin in societatea de astazi;
Tipuri de feminitate/masculinitate; exploatarea stilului personal;
Ce inseamna afi "femeie adevarata"/"barbat adevarat"? - discutii pornind de la opiniile exprimate de un grup de tineri.

Atelierele se adreseaza in special tinerilor studenti si adolescentilor, formandu-se grupuri distincte, conduse de Psiholog Daniela Ionescu, consilier de orientare analitica, Master in Psihodiagnostic si Psihoterapie, Master in Psihoterapie Analitica.

Ele se desfasoara pe parcursul a 10 intalniri si au un caracter exploratoriu - de identificare si exprimare a propriilor fatete feminine/masculine. sunt stimulate spontaneitatea, exprimarea simbolica prin metafora, miscare, joc de rol.

Intalnirile vor incepe in luna mai si se vor desfasura martea, intre orele 18.00-20.00, in str. Vulturilor, nr.35A, Bucuresti. Numarul participantilor este limitat. Inscrieri si informatii suplimentare la tel: 0722.441552 (intre orele 16.00-21.30).

Aparitie editoriala: CUM SA FII O MAMA BUNA PENTRU FIUL TAU

2009-03-05T05:18:00.000-08:00

Autor: Alain Braconnier
Colectia: Psihologie Practica
Traducere din limba franceza de Nicolae Balta
Nr. de pagini: 312
Pret: 32.00 Ron
Carte disponibila in librarii si online la www.edituratrei.ro

Este binecunoscuta preferinta mamelor pentru fiii lor. Dar este in avantajul baietilor sa beneficieze de atata afectiune? Nu cumva, din aceasta cauza, vor avea de suferit mai tarziu in viata? ,,Nu o sa fie in stare sa se apere la scoala “ ; ,,O sa dea peste o fata care-l va duce de nas “ ; ,,O sa ramana mereu un copil“ ; ,, O sa ajunga homosexual “ etc. sunt tot atatea ingrijorari legate de prea multa afectiune din partea mamei catre fiul ei. Cat adevar exista in toate acestea si cum trebuie sa se poarte o mama cu fiul ei pentru a-l pregati bine pentru viata aflati din aceasta carte scrisa de un experimentat psihoterapeut de copii.

Alain Braconnier este medic, psiholog, psihanalist, profesor universitar si director al Centrului de psihiatrie Philippe-Paumell din Paris. A mai publicat, printre altele, cartea Cum sa fii un tata bun pentru fiica ta , tradusa in limba romana la Editura Trei.

Cuprins:
Introducere

I
Nu iti iubesti niciodata prea mult fiul

Capitolul I. Mamele au dreptul sa-si iubeasca fiul…
Capitolul II. O relatie cu totul deosebita
Capitolul III. Nu exista dragoste fara ruptura

II
Sa cresti un baiat

Capitolul IV. Testosteron!
Capitolul V. Mama-fiu, mama-fiica: care sunt diferentele?
Capitolul VI. Fiul meu creste

III
Baiatul cu mama, surorile, fratii si tatal lui

Capitolul VII. La ce servesc mamele?
Capitolul VIII. Familii, va iubesc!
Capitolul IX. Familiile de astazi

IV
Mi-e greu cu fiul meu: cum sa procedez?

Capitolul X. Scene din viata zilnica
Capitolul XI. Am probleme!

Concluzie
Test: Ce tip/tipuri de mama sunteti?

SERILE DE PSIHOTERAPIE

2009-03-03T11:37:00.000-08:00

Dragi prieteni,

Serile de psihoterapie continua in fiecare joi, orele 17.30 fix,

la ceainaria librariei Humanitas din Sibiu.

Tema acestei saptamani:

FINALUL UNEI PSIHOTERAPII

Discutiile din primele luni ale anului 2009 s-au centrat pe

· inceputul sedintelor de psihoterapie – stabilirea cadrului

· relatia psihoterapeutica - importanta acesteia, tipuri si limite, formarea, dezvoltarea si finalul relatiei terapeutice.

“Off topic”, au fost atinse subiecte legate de diverse orientari psihoterapeutice, psihologia artei, au fost prezentate ateliere formative si carti de specialitate.

Va asteptam in continuare, cu intrebari si raspunsuri, la un ceai bun!

Pana in 2020 depresia va deveni cea mai obisnuita boala in lumea civilizata

2009-02-17T08:39:00.000-08:00

de Iolanda Badilita, HotNews.ro

Marţi, 17 februarie 2009

In contextul crizei economice, in care numarul somerilor este in crestere, raportul arata ca acele categorii vulnerabile si marginalizate, cum sunt somerii si emigrantii dar si persoanele cu handicap sau oamenii care au suferit abuzuri sunt predispuse într-o masura mai mare la depresie. Acestea sunt cateva dintre datele unui raport care va fi dezbatut zilele acestea de plenul Parlamentului European.

Unul din patru oameni va avea o forma de tulburare psihica la un moment dat în viata.
Depresia este una din cele mai întalnite tulburari, care afecteaza una din sase femei.
Se estimeaza ca pana în 2020, depresia va deveni cea mai obisnuita boala în lumea dezvoltata.
In fiecare an, în Uniunea Europeana se sinucid 59.000 de persoane.
90% dintre sinucideri au ca motiv tulburarile psihice.

In plus, Europa are o populatie din ce in ce mai batrana iar tulburarile neurodegenerative devin din ce în ce mai frecvente. Cu toate acestea, tulburarile psihice nu sunt abordate cu aceeasi seriozitate ca problemele de sanatate fizica, atrage atentia raportul.

Stigmatul de “bolnav psihic”

Potrivit raportoarei de origine greaca, Evangelia Tzampazi, ea insasi o persoana cu dizabilitati tintuita in scaun cu rotile inca din copilarie, comunitatea locala trebuie sa asculte si sa sprijine oamenii cu tulburari psihice. Ea propune ca prin accesarea fondurilor europene statele membre sa ajute la integrarea pe piata muncii a persoanelor cu probleme psihice.

“Sa ne gandim la o persoana care are stigmatul „bolnav psihic“ si care îsi cauta de lucru. Cat de bine s-ar simti aceasta daca ar putea lucra de exemplu ca instructor în reciclare, cu grupuri de copii sau batrani.”, a declarat Tzampazi pentru serviciul de presa al Parlamentului European.

Cum este de asteptat, in Uniunea Europeana situatia din acest punct de vedere difera de la o tara la alta. "În Anglia, de exemplu, exista structuri pentru sprijinirea grupurilor de persoane cu handicap. Asta pentru ca problemele de sanatate mentala apar de multe ori la persoanele care au un handicap fizic, ca mine”, spune raportoarea.

“Depresia (si sinuciderea care o urmeaza de obicei) este dusmanul invizibil al Uniunii Europene, deoarece face mai multe victime decat accidentele rutiere”, mai spune eurodeputata greaca.

Tampazi a formulat cateva recomandari in cinci domenii prioritare de la prevenirea sinuciderii si depresiei prin monitorizarea celor care au avut tentative de sinucidere si sprijinirea acestora sa se autoajute, la includerea sanatatii mintale in programele de invatamant din domeniul asistentei medicale.

Cat ne innebuneste jobul

Potrivit raportului PE, conditiile de munca joaca un rol important în sanatatea mintala a populatiei. “Anumite tehnici manageriale, lipsa de comunicare, hartuirea, zgomotul, volumul de munca excesiv si lipsa sigurantei la locul de munca alimenteaza stresul, contribuie la aparitia tulburarilor mintale si determina lucratorii sa solicite pensionarea anticipata sau pensionarea pe caz de invaliditate.”

Somajul si lipsa unei sigurante financiare sunt alti doi factori care ne pot dezechilibra mental, mai noteaza raportul. De aceea, in scopul promovarii sanatatii mintale la locul de munca si al imbunatatirii performantei economice a UE, angajatorii ar trebui sa implementeze practici destinate protejarii sanatatii mintale la locul de munca.

"Sotul meu este dependent de jocuri de noroc!"

2009-02-08T08:20:00.000-08:00

Intrebare:

Ma confrunt cu o problema destul de serioasa si nu stiu ce sa mai fac.
Dupa nasterea copilului nostru , am aflat ca sotului meu ii plac jocurile de noroc. Lipsea de acasa, venea beat...
Din cate imi dau seama are perioade (luni de zile in care nu intra in acele locuri), dupa care iar il apuca. Imi dau seama pentru ca lipseste noaptea de acasa, nu raspunde la telefon. Sunt sigura ca este acolo pentru ca daca il caut, acolo il gasesc. De fiecare data discutam, promite ca nu mai merge, dar nu se tine de cuvant niciodata.
Va rog sa ma ajutati!

Raspuns:

Intr-adevar va aflati intr-o situatie destul de grava sii inteleg de ce sunteti ingrijorata; situatia se poate agrava oricand.
In primul rand trebuie sa va spun ca dependenta de jocurile de noroc este o dependenta bazata pe faptul ca jucatorul nu-si poate controla propriul impuls de a juca, de a risca. Riscul il ajuta sa-si ia gandurile de la problemele zilnice, deoarece nivelul crescut de adrenalina ii da impresia de bine. In cazul in care castiga se simte important, "in varful lumii" si isi doreste sa obtina din nou acest sentiment, iar cand pierde spera sa isi ia revansa, sa i se intoarca norocul, ceea ce-l face sa riste in continuare sume mai mari sau mai mici de bani. Dupa cum ati observat si dumneavoastra, aceasta dependenta se poate asocia cu consumul de alcool, existand astfel posibilitatea de a degenera spre o dependenta de alcool.

Acum, va rog sa va ganditi la urmatoarele intrebari:
De cat timp a inceput sa joace? Care a fost contextul de viata care ar fi putut sa-l determine sa recurga la jocuri de noroc?
Cand incepe o perioada in care joaca des, care este contextul vietii lui, ce ar putea sa-l determine?
Cand se opreste, care ar putea fi motivul pentru care se opreste?
In continuare, trebuie sa va spun ca, pentru a-l ajuta, trebuie ca el insusi sa constientizeze ca jocurile de noroc i-au creat o dependenta care ii face rau lui si celor din jur si ca are nevoie de ajutor pentru a se opri. In acest sens, este bine sa il ajutati deoarece singur nu se va putea opri.
Purtati o discutie cu el, in care sa-i explicati observatiile dumneavoastra, sa-i aratati in ce mod este afectata familia in general (financiar si emotional) si fiecare membru al ei in parte, inclusiv el; in ce mod dependenta de jocuri de noroc ii afecteaza viata sociala si profesionala.
Precizati faptul ca dumneavoastra intelegeti ca atunci cand incepe sa joace ii vine greu sa se opreasca chiar daca isi da seama ca nu il ajuta cu nimic si ca va doriti sa incercati impreuna sa rezolvati aceasta problema.
Incercati sa preluati dumneavoastra controlul asupra tuturor aspectelor financiare: venituri, credite, descoperiri de card, diverse tipuri de imprumut si solicitati extrase de cont de la bancile cu care lucrati.
Discutati cu prietenii si familia pentru a fi sigura ca nu-l imprumuta pe sotul dumneavoastra, insa nu preluati asupra dumneavoastra obligativitatea de a plati datoriile sotului. Trebuie sa fie constient de repercursiunile jocurilor de noroc si sa-si asume responsabilitatea.
De asemenea, este important sa aveti grija de dumneavoastra. Nu va neglijati nevoile personale sau relatia cu copilul.
Propuneti-i sotului dumneavoastra sa mergeti la un specialist pentru a primi ajutor. Exista mai multe variante: psihoterapie individuala, psihoterapie familiala in cadrul careia veti merge impreuna cu sotul, psihoterapie in grup adresata celor cu probleme asemanatoare. (Va rog sa-mi spuneti din ce oras sunteti, pentru a va indruma spre specialisti atestati. Daca sunteti din Sibiu, ma puteti suna la tel. 0740.074070 pentru a stabili o programare.)
Amintiti-i sotului dumneavoastra ca sunteti o familie si ca veti fi langa el, ca-l veti sustine in procesul de vindecare.

Va doresc toate cele bune, mult succes si rabdare!

ADRESEAZA O INTREBARE

2009-02-08T07:50:00.000-08:00

Treci printr-o situatie dificila si nu stii cum sa ii faci fata?
Ai intrebari la care nu reusesti sa gasesti raspunsurile?
Un membru al familiei tale sau un prieten trece printr-o perioada dificila si ai vrea sa-l ajuti dar nu stii cum?
Intampini dificultati in relatiile personale sau profesionale?

Imi poti adresa o intrebare pe adresa de e-mail oana_s@yahoo.com sau aici, sub forma de comentariu la articol. Vei primi raspunsul pe e-mail sau il vei putea citi direct pe blog. Identitatea celor implicati este confidentiala si nu va fi facuta publica.

Astept intrebarea ta!

Workshop de Ludoterapie

2009-01-27T00:56:00.000-08:00

INTERVENTIA PSIHOLOGICA IN PSIHOPATOLOGIA

COPILULUI PRIN METODE DE LUDOTERAPIE

Descriere workshop: Trainingul este de tip interactiv, participanţii beneficiind de un suport de curs si de materiale practice (metode de crestere a nivelului de integrare in grup, metode de dezvoltare a expresivitatii, tehnici de dezvoltare a abilitatilor psihomotrice si optimizare a performantelor individuale si a relationarii interpersonale).

Tematica: Modulele contin prezentarea formelor de ludoterapie individuala si in grup, a

etapelor acestora si a obiectivelor terapeutice. De asemenea, presupun exersarea metodelor

specifice ludoterapiei (expresia faciala, corporala si verbala, jongleria, echilibristica, manevrarea

papusilor), in functie de deficientele psiho-motrice, senzoriale si/sau emotionale ale pacientilor.

Obiectivele ludoterapiei :

Urmăreşte stabilirea, restabilirea, menţinerea şi îmbogăţirea raporturilor individului în globalitatea sa cu el însuşi, cu un altul, cu mediul înconjurător;

Dezvoltarea capacitatilor psihomotrice;

Dezvoltarea creativitatii si exprimarii emotiilor;

Favorizarea dezvoltării schemei corporale şi a imaginii propriului corp.

Grup ţintă: Persoane care lucreaza sau care urmeaza sa lucreze cu copiii (cadre didactice, cadre

medicale, psihologi, asistenti sociali, studenti la facultatile de preofil) precum şi alte categorii de

grupuri pentru care acest subiect prezintă interes (parinti, apartinatori ai unor copii cu deficiente)

Nr. participanţi: participarea limitată la 10 persoane.

Perioada:

Modulul I: ludoterapia de grup, 7-8 februarie 2009, plecarea din Sibiu vineri, 6 feb.

Modulul II: ludoterapia individuala, 14-15 februarie 2009, plecarea din Sibiu vineri, 13 feb.

Locatia: Cabana privata situata la 70 km de Sibiu, langa localitatea Brezoi.

Cost: deoarece vom sta la cabana, costul/modul este de 150 lei. Mancarea si transportul nu sunt incluse in pret.

INSCRIERILE PANA LA DATA DE 1 FEBRUARIE 2009, PLATA SE VA FACE LA INSCRIERE.

Precizari suplimentare:

Workshopul nu este acreditat de cartre Colegiul Psihologilor din Romania, si nu se vor primit puncte. In schimb, vor fi eliberate adeverinte de participare, cu precizarea cunostintelor si abilitatilor obtinute in urma participarii.

Pentru informatii suplimentare si inscrieri: psiholog Oana Soroaga,

tel. 0740.074070, e-mail oana_s@yahoo.com

Serile de Psihoterapie

2009-01-27T00:50:00.000-08:00

Dragi prieteni,

Serile de psihoterapie continua saptamana aceasta
la libraria Humanitas din Sibiu.

Va asteptam joi, 29 ianurie 2009, la ora 17.30 fix, sa discutam despre

RELATIA TERAPEUTICA

Importanta relatiei dintre pacient si psiholog in cadrul psihoterapiei
Formarea relatiei in psihoterapie
Tipuri si limite ale relatiei terapeutice
Finalul relatiei si finalul psihoterapiei. Putem spune ca au loc in celasi timp?

Serile de psihoterapie

2009-01-20T02:19:00.000-08:00

Dragi prieteni,

In cadrul SERILOR DE PSIHOTERAPIE continua, saptamanal,
disctiile tematice cu psihoterapeuti sibieni

Joia trecuta, discutiile de la ceinaria librariei Humanitas din Sibiu s-au centrat pe diferentele dintre “client” si “pacient”, continuand apoi cu modalitatile in care reusim sa invatam si sa folosim tehnici apartinand altor tipuri de psihoterapie decat cea in care suntem formati. Pentru aceasta, psihologul Vasile Soaita a gasit o sintagma edificatoare: “Traducem cum am traduce dintr-o limba in alta. Sensul ramane acelasi, schimbam insa gramatica si vocabularul.”

Tema intalnirii de saptamana aceasta:

“Inceputul unei psihoterapii. Stabilirea cadrului.”

Cat de important este cadrul pentru reusita psihoterapiei?

Intre ce limite adaptam cadrul psihoterapiei la nevoile pacientilor?

Va asteptam pentru a discuta despre aceasta tema importanta pentru toti terapeutii, despre dificultatile prin care fiecare dintre noi a trecut la inceputul unei psihoterapii.

Ne vedem, cu intrebari si raspunsuri,

la ceainaria librariei Humanitas “Constantin Noica” din Sibiu ,

joi, 22 ianuarie 2009, orele 17.30 fix.

Grup de dezvoltare personală prin analiză de vis

2009-01-09T11:12:00.000-08:00

Ai observat deseori că un vis

încearcă să îţi transmită ceva,

însă înţelesul lui îţi scapă?

Doreşti să porneşti pe drumul

dezvoltării tale interioare prin intemediul analizei şi interpretării viselor?

Daca DA,

atunci acest grup îţi este adresat!

Frecvenţă: Şedinţe săptămânale de 1h 30min

Locaţie: Sibiu, str. N. Bălcescu, nr.19 (lângă magazinul Billa)

Preţ: 30 lei/participant/şedinţă
REDUCERE: grupurile organizate de 3-5 persoane platesc numai 25 lei de participant

Înscrieri la tel. 0740.074070

Grup coordonat de psih. Oana ŞoroagĂ

Psiholog clinician atestat, Master in Psihoterapie Analitică.

Proiect de promovare a abilităţilor persoanelor cu handicap

2008-12-12T00:55:00.000-08:00

ÎMPREUNĂ NE CUNOAŞTEM ŞI REUŞIM

Proiect de promovare a abilităţilor persoanelor cu handicap

Proiect desfăşurat de Asociaţia Umanitară şi Club Sportiv Hermannstadt ale Persoanelor cu Handicap Neuro-locomotor din judeţul Sibiu – preşedinte Marcela Brad.

Coordonator proiect: psiholog Oana Şoroagă

Programe/Acţiuni:

Realizarea, aplicarea şi analizarea unui chestionar în ceea ce priveşte opinia publică vis-a-vis de persoanele cu handicap, în oraşul Sibiu – perioada mai-noiembrie 2007.
Programul de suport şi orientare în carieră destinat tinerilor cu handicap neuro-locomotor – perioada februarie-mai 2008.
„Adu copilul la joacă!” – program ce a avut în vedere construirea unui spectacol de teatru de păpuşi susţinut de către copii cu handicap neuro-locomotor – perioada martie-decembrie 2008.

Beneficiari direcţi: 8 tineri şi 11 copii cu handicap neuro-locomotor, membrii ai Asociaţiei Umanitare şi Club Sportiv “Hermannstadt” ale Persoanelor cu Handicap neuro-locomotor sau din Centrul de Plasament nr. 1 “Prichindelul” din Sibiu.

Parteneri: pe parcursul proiectului au fost încheiate parteneriate cu:

Teatrul pentru Copii şi Tineret „Gong” din Sibiu
Centrul de Plasament nr.1 „Prichindelul” din Sibiu
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din judeţul Sibiu
Asociaţia Diakoniewerk Internaţional
Asociaţia Studenţilor în Psihologie din Sibiu
Grădiniţa nr. 42 din Sibiu
Şcoala cu clasele I-VIII nr.19 din Sibiu

Voluntari: pentru fiecare program în parte, au fost implicaţi voluntari din facultăţi de profil şi licee sibiene, în total încheindu-se 32 de contracte de voluntariat.

Rezultate obţinute:

Crearea broşurii „Împreună ne cunoaştem şi reuşim” conţinând date obţinute în urma prelucrării sondajului de opinie

Orientarea a 8 tineri cu handicap în cariera profesională, prin conştientizarea propriilor abilităţi, căutarea activă a unui loc de muncă în ziare şi pe internet, construirea CV-urilor la nivel european, a scrisorilor de motivaţie şi prin exersarea situaţiei de interviu pentru angajare.
Construirea şi prezentarea spectacolului de teatru de păpuşi „Tabăra Vrăjită” în trei reprezentaţii la Teatrul de Păpuşi Gong din Sibiu, având ca public copii din centre, grădiniţe şi şcoli sibiene şi o reprezentaţie la Complexul de Servicii pentru Copilul cu Deficienţe Neuropsihiatrice din Sighişoara. La finalul reprezentaţiilor copiii cu handicap implicaţi în piesă au fost angrenaţi în jocuri şi cântece împreună cu copiii care au asistat ca spectatori la reprezentaţii.